Tăcuta inocență a ignoranței.
Câte anulări consecutive, sentimente greșite.
Ai privit muntele, râul, norul.
Fetele frumoase s-au pierdut în grădină, în spatele crizantemelor mărețe.
Noaptea se întindea peste oraș.
Tu ai rămas nemișcat, cuprins de incertitudine, având drept martor doar un astru.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de incertitudine și deziluzie. Naratorul reflectă asupra pierderii inocenței și a frumuseții efemere, simțindu-se cuprins de îndoieli într-o lume în continuă schimbare.