Sunt beat sau mort, nu ştiu.
Calc în mine ca într-un sicriu.
Mă-mprăştii cu sufletul pe uliţi,
Din bălţi culeg cu ochii suliţi,
Plâng în vârful toamnei şi trec
Prin frunze ca printr-un înec.
Plouă cu aşchii aspre de nor,
Obrajii şi ochii mă dor,
Şi n-am îndrăzneala să mor,
Pentru că sunt mort sau beat.
Pluteşte în aer ceva necurat;
Poate am ieşit din mine şi mă-spăimânt,
Umflat de ape, legănat de vânt,
Ca într-o oglindă pe care n-o ştiu,
Mă văd şi mă sperii şi fug în sicriu.
Sensul versurilor
Piesa explorează stări confuze între viață și moarte, beatitudine și disperare. Naratorul se simte pierdut și fragmentat, căutând un sens într-o lume ostilă și apăsătoare. Sentimentul general este unul de deznădejde și incapacitate de a găsi o cale de ieșire.