Când plânge amintirea pe umăru-nserării
Şi frunzele cad rare, ca lacrimile grele,
Tu te-nfiori de grija singurătăţii mele
Şi mâna ta desface perdelele uitării.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și singurătate, evocat de amintiri triste și de teama de uitare. Gestul de compasiune și alinare este sugerat prin imaginea cuiva care încearcă să îndepărteze perdelele uitării.