Nu da, Doamne, nici unui dușman
Suferința noastră dintr-un an
Și ne iartă nouă dacă plânge
Inima din noi de-atâta sânge.
Pâinea noastră coaptă-n bunătate,
Dă-ne-o nouă ca și până-acum,
Fă-ne, Doamne, prin durere drum
Ca unei corăbii pe-noptate.
Lasă-ncet din cerul Tău să cadă
Pacea peste noi ca o zăpadă
Și pe-o rază de luceafăr mare
Dă-ne semn de milă și-ndurare.
Dintr-un cap în celălalt al zării,
Abătut cândva la o răscruce,
Umilit ca Fiul Tău pe Cruce,
Zace-n lacrimi trupul rupt al Țării.
Pică-i, Doamne din uleiul sfânt
Peste rănile cioplite în pământ
Și înalță din puterea gliei
Chipul cel rotund al României.
Sensul versurilor
Piesa este o rugăciune adresată divinității pentru a alina suferințele țării. Se cere iertare, pace și vindecare pentru rănile trecutului, exprimând speranța într-un viitor mai bun.