Heinrich Heine – Pagina 4

Sunt Rupt De-o Inimă și-un Suflet

Sunt rupt de-o inimă și-un suflet / Ce-au fost pe inima-mi stăpâne. / Sunt rupt … →

Zvon ușor, mângâietor / Sufletu-mi străbate. / Sună, cânticel de dor, / Sună hăt-departe. / … →

O floare mi-e dragă, dar zău zău nu știu care / Și tare-s mâhnit. / … →

Inimă, nu fi amară / Și îndură-ți soarta grea. / Tot ce noaptea neagră-ți ia, … →

Un jalnic Atlas sunt și eu! O lume, / Întreaga lume-a chinului o port. / … →

Eu sufletul voiesc să-mi scald / În ale crinilor potire / Și din potir să … →

E sindrofie astă-seară, / Salonul tremură-n lumină; / Sus, la fereastra cea mai înaltă / … →

(Capul vorbește:) / De ce nu-s oare scăunelul / Ce stă iubitei sub picioare? / … →

Un tei întinde ramuri, umbrindu-le mormântul, / Și păsările cântă, suspină-n treacăt vântul: / Sub … →

O patrie frumoasă am avut. / Stejarul sus / În slăvi creștea, jos viorele dulci. … →