(Capul vorbește:)
De ce nu-s oare scăunelul
Ce stă iubitei sub picioare?
Oricât de rău lovit de dânsa,
Eu tot n-aș spune că mă doare.
(Inima:)
De ce nu-i oare cu putință,
Să fiu pernuța ei de ace?
Cu cât mai tare m-ar împunge,
Cu-atât mai veselă m-aș face.
(Cântecul:)
De ce nu-s oare papiota,
Cu care ea-și buclează părul?
Șoptindu-i tainic la ureche,
I-aș spune dragii adevărul.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința profundă a naratorului de a fi cât mai aproape de persoana iubită, chiar și sub forma unor obiecte umile. El este dispus să suporte orice suferință pentru a fi în preajma ei, idealizând iubirea și sacrificiul de sine.