E sindrofie astă-seară,
Salonul tremură-n lumină;
Sus, la fereastra cea mai înaltă
Se mișcă-o umbră și se-nclină.
Eu singur stau pierdut în noapte,
Tu însă nu mă poți vedea,
Și mai puțin poți tu răspunde
În noaptea din inima mea!
Și inima-mi întunecată
Poți singură s-o-nseninezi..
Ea geme sângerând în noapte
Și moare, – însă tu nu vezi!…
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de singurătate și disperare cauzate de o iubire neîmpărtășită. Naratorul se simte pierdut și invizibil pentru persoana iubită, trăind o suferință intensă.