Un jalnic Atlas sunt și eu! O lume,
Întreaga lume-a chinului o port.
Îndur poveri de ne-ndurat, și-n trupu-mi
Vrea inima să-mi piară.
Trufașă inimă, la asta ai râvnit!
Ai vrut să fii ori veșnic fericită,
Ori jale fără capăt ți-ai dorit,
Și-n jale zaci acuma.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de a purta o povară grea, o lume a chinului, și regretul pentru o dorință trufașă a inimii de a experimenta extremele, fie fericire veșnică, fie jale fără sfârșit. Acum, eul liric se află copleșit de această jale.