Heinrich Heine – Pagina 5

Tăcută-i Noaptea, Strada-i Liniștită

Tăcută-i noaptea, strada-i liniștită; / Aceasta-i casa ei de altădată. / Demult iubita-i dusă din … →

Sosit-a mai – și-n floare / Sunt crânguri și câmpii / Și sub albastrul bolții … →

Au mormântul… / Au mormântul la răscruce / Cei ce-și curmă viața lor – / … →

Stă-n tăcere țărmul mării / Și se lasă-adânca noapte. / Luna iese dintre nouri, / … →

Nu mă iubești, nu mă iubești! / Ce-mi pasă mie, dragă? / Eu sunt, când … →

Azi, în loc de tinerețe, / Simt curajul clocotind; / Brațele-mi, mai îndrăznețe, / Trupuri … →

Când vei dormi, iubirea mea, / În groapa-ntunecată, / Spre tine să cobor aș vrea, … →

Frumos e pe lume, și-n cer e senin, / Și vântul adie șăgalnic și lin, … →

Visam o gingașă copilă / Cu păr frumos lăsat pe spate; / Ședeam sub teiul … →

Din „SONETE”. / Mamei mele, B. Heine / născută van Geldern. / / 1. / … →