Gerard De Nerval – Versuri.pro

Dezmoștenitul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

(El desdichado).
1854.
Sunt sumbrul, văduvitul – sunt cel nemângâiat,
Sunt prințul Aquitaniei, cu turnu-n praf căzut:
Mi-e astrul mort – lăuta-mi, cu ceru-i înstelat,
Un negru Soare poartă – Melancolia – scut.
În noaptea mormântală, tu, ce m-ai mângâiat,
Redă-mi un țărm italic, Posilipul pierdut
Și floarea dragă mie, în duhul cel uscat,
Și bolta unde vițe măceșul a-văscut.
Sunt Amor sau sunt Phoebus. Sunt Lusignan?
Biron?
Mi-e fruntea de-al reginei sărut împurpurată;
Visam în grota unde sirenele înoată..
De două ori trecut-am glorios prin Acheron.
Cântând fără-ncetare, pe orfica mea strună,
Când gemete de sfântă, când strigăte de zână.

Punctul Negru

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Oricine fix privește în soare crede-apoi,
Jucându-i persistentă, că vede cu ochii goi
În jurul său, prin aer o pată cam lividă.
Tot astfel, tânăr încă, pe-atunci mai îndrăzneț,
Spre glorie, o clipă, uitatu-m-am semeț:
Un negru punct rămas-a-n privirea mea avidă.
De-atunci, ca semn de doliu în toate-amestecat,
Ah, pretutindeni unde cu ochii mai răzbat,
Această pată neagră o văd cum tot apare!
Ce, pururi? Între mine și fericirea mea!
Doar vulturul – vai nouă, nenorociți deja! –
Nepedepsit contemplă și Glorie și Soare.

Aprilie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Frumoase zile, praf și plină
De-azur, o boltă de lumină,
Pereți aprinși, lungi seri; nimic
Din verde: doar o purpurie
Răsfrângere mai vrea să fie
Prin pomi cu negre crengi, un pic!.
Frumoasa vreme mă apasă,
Dar numai după-o zi ploioasă,
În roz și verde, ca-n tablou,
Suava primăvară-apare,
Ca nimfa care, zâmbitoare,
Din apă iese, ca din ou.

Varianta

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sunt Tenebrosul, -Văduv, -sunt Cel neconsolat,
Prinţ aquitan, cu Turnul de mult în destrămare,
E unica-mi Stea moartă, -iar luthu-mi constelat
Poartă-al Melancoliei de-a pururi negru Soare.
În noaptea din mormântu-mi, tu ce m-ai consolat,
Redă-mi tu Posilippo, Tireniană Mare,
Şi floarea dragă-acestui piept veşnic dezolat,
Şi bolta unde Viţa dă Rozei sărutare.
Sunt Amor, Phobeus oare?.. Sânt Lusignan? Byron?
De buzele reginei mi-e fruntea-mpurpurată;
Visam în grota-n care sirena-n voie-noată..
De două ori trecut-am învinsul Acheron:
Cu orfica mea liră ce-n modulări îngână
Suspine-adânci de sfântă şi strigăte de zână.

Fantezie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

(Fantaisie)
1852.
Cunosc un cânt pe care-aș da, zorit,
Tot Rossini, tot Mozart și tot Weber
Căci are – vechi și galeș și funebru,
Un farmec, pentru mine, negrăit.
Și sufletu-mi întinerește iar,
Când îl ascult, cu ani vreo două sute.
Și parcă văd colinele pierdute,
Sub Ludovic, în al chindiei jar..
Castelu-i vechi cu pietre la cheotori
Și cu vitralii în culori aprinse,
Scăldat de-un râu ce curge printre flori
Și-mprejmuit de parcuri vechi, întinse.
Bălaie la fereastră și semeață,
O castelană cu străvechi veșminte,
De care – poate – dintr-o altă viață
Când am văzut-o, azi mi-aduc aminte!

Sonet

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

El a trăit când vesel ca pasărea-n bunget,
Pe rând, ba iubitor, ba tandru-n nepăsare,
Când trist precum Clitandru, în vis şi-ntunecare.
La uşa-i auzi-ntr-o zi un sunet net.
Era chiar Moartea! Aibe, îi zise-atunci, răbdare,
Să-l lase punct a pune la ultimul sonet:
Apoi se-ntinse singur şi fără tulburare
Cu trupul numai tremur în recele sipet.
Era de felu-i leneş, istoria deduce,
Lăsa să steie-n sticle cerneli, să se usuce.
Voia să ştie tot, nimic n-a tâlcuit.
Şi când sosit-a clipa, ca de-un plictis cuprins,
Într-un amurg iernatic, suflarea i s-a stins
Şi dus a fost, zicând: La ce am mai venit?

Cor Subpământean

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În adânci tenebre,
Care zac funebre,
Să dăm în destin:
Şi, ca răzbunare
Toţi, cu-ndemânare,
Moartea s-o gătim!.
Plecam în umbră;
O pânză sumbră
Pe cer da zor:
Când totul doarme,
Cătuşe-şi sfarme
Cel veghetor!

Doamnei Aguado

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Coloană de safir în arabesc brodată
Ivește-te din nou! Hulubii au pierit.
Din brâu-ți de azur la talpa de granit
E purpura Iudeii în cute revărsată.
Cetatea Benares, pe fluviu înfoiată
De-o vezi, desfă-ți corsetul de aur ce-nnegri,
Căci vulturul sunt eu, în zbor pe Patani,
Iar marea de albi fluturi e-acuma inundată.
Lanassa! vălul tău pe ape treacă-n zbor,
Aruncă flori de purpur în freamăt de izvor.
Pe-Atlantic din Cathay ninsori cobor din cer.
Estimpuri preuteasa cu fața trandafir
Sub arc de soare doarme ca sub un coviltir
Şi n-a clintit nimic porticul cel sever.

O Alee în Luxemburg

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Trecu copila-ncântătoare
Şi sprintenă ca pasărea:
În mână-i strălucea o floare
Şi nou refren pe buze-avea.
Doar ea putea să mai răspundă,
Ah, sufletului meu uitat;
Venind în noaptea mea profundă,
C-un zâmbet l-ar fi-nseninat!
Dar tinereţea nu-i, vai mie!..
Adio, rază ce-ai sclipit,
Parfum, copilă, armonie..
Trecea norocul, – a fugit!

Horus

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Clintea Kneph, zeu-n tremur, întregul univers
Din patu-i, Isis, mama, severă-i făptura
Spre cruntul soț și-o-ntoarse făcând un gest de ură,
Și-un foc străvechi se-aprinse în ochiu-i verde șters.
„Priviți-l, zise, moare acest bătrân pervers,
Nu-i chiciură pe lume să n-o fi strâns în gură,
Legați-i glezna, strângeți chioara-i uitătură,
Zeu de vulcani, e rege pe-al iernilor alb mers!”.
„Demult trecu acvila, un spirit nou m-așteaptă,
În rochia Cybelei, eu pentru el stau dreapta..
E mult-iubitul fiu al lui Hermes și Osiris!”.
Zeița-n scoica-i de-aur plecase de pe mal,
Marea-ntorcea doar chipul cel adorat din val,
Și surâdeau pe ceruri eșarfele lui Iris.