În adânci tenebre,
Care zac funebre,
Să dăm în destin:
Şi, ca răzbunare
Toţi, cu-ndemânare,
Moartea s-o gătim!.
Plecam în umbră;
O pânză sumbră
Pe cer da zor:
Când totul doarme,
Cătuşe-şi sfarme
Cel veghetor!
Sensul versurilor
Piesa descrie un complot macabru într-un cadru întunecat, sugerând o răzbunare planificată în umbră, unde moartea este pregătită cu îndemânare. Veghetorul, care se eliberează de cătușe când totul doarme, simbolizează probabil forța motrice din spatele acestei răzbunări.