Clintea Kneph, zeu-n tremur, întregul univers
Din patu-i, Isis, mama, severă-i făptura
Spre cruntul soț și-o-ntoarse făcând un gest de ură,
Și-un foc străvechi se-aprinse în ochiu-i verde șters.
„Priviți-l, zise, moare acest bătrân pervers,
Nu-i chiciură pe lume să n-o fi strâns în gură,
Legați-i glezna, strângeți chioara-i uitătură,
Zeu de vulcani, e rege pe-al iernilor alb mers!”.
„Demult trecu acvila, un spirit nou m-așteaptă,
În rochia Cybelei, eu pentru el stau dreapta..
E mult-iubitul fiu al lui Hermes și Osiris!”.
Zeița-n scoica-i de-aur plecase de pe mal,
Marea-ntorcea doar chipul cel adorat din val,
Și surâdeau pe ceruri eșarfele lui Iris.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă mitologică complexă, posibil o confruntare între divinități. Isis, mama, pare să se răzvrătească împotriva unui zeu bătrân, în timp ce un nou spirit, fiul lui Hermes și Osiris, este așteptat.
