George Gordon Byron – Pagina 4

Strofa IV

Decât o zdreanță dintr-un strai prea-sfânt / Cu spini mai bine-ncins peste mijloc. / Chiar … →

Și Beppo ce răspuns-a? El o știe. / Se-mpotmolise vasul-n locu-n care / Era pe … →

Fidel și tot pe-atât de-ndrăgostit, / Nici o femeie n-avea cum cârti, / Deși fac … →

În timp ce le privea și celelalte, / O măsurau. Asemenea c-un murmur / Pluteau … →

Dar să mă-ntorc la Laura.. Găsesc / Că-i un păcat ocolul. Deseori / Mi se … →

Italia, cu multele-i păcate, / E, totuși, pentru mine, loc plăcut, / Căci soarele mi-e … →

De-ai fi de rit roman, se înțelege / Că te-ai purta la Roma – cum … →

Văzut-ai o gondolă? Nu? Atunci / Să ți-o descriu amănunțit: e-o barcă / Obișnuită-aici, cu … →

De soiul ăsta se-ntâlnesc destui, / Bărbați de lume, prefăcuți, poeți / Din nimereală, de … →

Era un turc smolit. Ce bucurie / A încercat-o-ntâi! Se bucura / Că turcii-s morți … →