Zicând: „o adunare-mpestrițată”
Înseamnă că-n afară de amici.
De tine și de-o sută încă, toată
E o îngrămădeală de calici,
E drojdia care deprinde-ndată
Apucăturile acelor nici
Trei sute filfizoni, numiți: „de lume”;
Nu știu, deși-i cunosc, de ce anume.
Sensul versurilor
Textul critică o anumită adunare socială, descriind-o ca pe o masă de oameni de nimic, diferită doar de un grup restrâns de prieteni. Vorbitorul își exprimă disprețul față de acești "filfizoni" și incapacitatea de a înțelege de ce sunt considerați "de lume".