Ți-e scârbă de-autorii-autori,
Nebuni cu straiul de cerneli pătat,
Deștepți, pizmași, subtili, c-adeseori
Par niște foale bune de umflat,
Foi de hârtie, mucuri care mor
În miez de noapte; cel mai îngâmfat
Dintre închipuiți e mai de preț
Decât acești neputincioși isteți.
Sensul versurilor
Piesa exprimă disprețul față de autorii considerați nebuni, invidioși și neputincioși, sugerând că chiar și cel mai îngâmfat dintre ei este mai valoros decât acești scriitori ineficienți. Versurile critică aspru lumea literară și pe cei care o populează.