George Filip – Fântânarul

Mi-au trebuit mai multe veacuriSă sap fântâna demnitățiiEu fântânar și eu stăpânulPe ciutura umanității.S-adap cu znaga de cuvintePrivighetori, lăstuni și corbiȘi-n zilele de sărbătoareSă spăl picioarele le orbi.În primăvara mea eternăVreau nemurirea să o spintecȘi ignetele de povarăAș vrea să le prefac în cântec.Iar la fântâna mea curatăSă fiu și slugă și stăpânCă botezat cu … Citește mai mult

George Filip – Ultimul Spectacol

Circul a venit printre ani de balansȘi a deschis menajeria la prânz.Clovnul bătea toba cu-n metatarscălărind pe zidul morții un mânz.Femeia-șarpe dăruia clipe-amorpe o jumătate de zâmbet perechea,Gorila albă sărea într-un picioraplecând spre susurul lumii urechea.Marele dresor bea ceai rece cu-n pai,balerinele împart semne discrete la câini,înțeleptul papagal cânta la nai,mascariciul ține planeta în mâini.A … Citește mai mult

George Filip – Doina Libertății

Foaie verde libertate,Dunărea ne strigă-n sânge.Țara cu cuțitu-n spateStrigă-n veac, dar nu se frânge.Din Ceahlău răsună bucium,Geme țara-n junghereȘi de foame și de zbuciumRabdă neamul în durere.Doina mea de libertate,Dacă-mi ești din neam și sânge,Mai române, mai bărbate,Fii cu noi când Țara plânge.Țară, unde-ți sunt bărbații?Cine mi te-nstrăinează?Prin istorie, ca frații,Treji, copiii tăi veghează.Treji, copiii … Citește mai mult

George Filip – Blestem

Nu mai bate sălbatice țaraCu bâta și cu ocară;Om fără sânge și neam, fără chip,Diavol iscat din ploi de nisip.Nu mai sorbi dușmane din râuriȘi nu profana nici pâinea din griuri;Politruc zavzauc, stârv fără om,N-atinge iarba și fructul din pom.Te știm, păgâne, că-ți mitui barziiSă-ți cânte obârșia și bastarzii.Plănuiești, nebune, dezmăț și urgiiPăgânule, semnul crucii … Citește mai mult

George Filip – Banal

Asemenea vântuluiBate sfârșitulLa porțile crude de dudVulpile fugCu Luna în gurăȘi detunătura n-audÎnchideți ferestreleVin vârcolaciiSă soarbă culoarea din sângePe piscuri de aerPrin cerul imparPuiul pământului plângeRăniți de luminiAlbatroșii se morDe mult răstigniți pe un valE verde pe-afarăDansează delfiniiLa hora pe-un istm de coralȘi timpul devine banal

George Filip – Remember

Omul venise viu din războiAvea o muzicuță de gurăCând își vărsa plămânii în eaEu credeam că înghite prescură. Simion moștenise doi boiNumai coarne – și-al de haiș și-al de ceaCând cărau bălegarul spre viiÎn jug împingea și inima mea. Dar avea și-o lanternă de neamțI-am dat pe ea un biet felinarEram la prima excrocherieDe-atunci nu-i … Citește mai mult

George Filip – Să Te Urăsc

N-am bănuit că-n grota viețiivoi poposi așa puțin;Acolo, printre lighioanede noapte, mi-a părut senin.Trăpașii tinereții meles-au adăpat din vagi fântâniiar tainele adolescențeieu ți le-am dibuit în sâni.Trecut-au păsări de luminădar le-mpușcau braconiericonvivi, ce știau al dracu’s-azvârle mâinile din ieri.Întâi, când aprindeam țigaramă excitam precum un mânz,și nu știam, prin timpul lacom,de-i miezul nopții sau e … Citește mai mult

George Filip – Foaie Verde

Dac-am fi cântat a verde,Foaie verde, Țara mea,Azi nu ne-am scălda cu lacrimiÎn căușul dintr-o stea. Timpul dacă era verde,Roșul își stingea tăciuniiȘi cinam la masa ȚăriiCu străbunii, cu străbunii. Laptele de mamă, verdeDe-ar fi fost, au nu ca zerul,Rezistam pe baricadecând plângea cu gloanțe cerul. Am dorit zăpadă verdeDomnul nu ne-a dat zăpadăȘi-ndoiți, doar … Citește mai mult

George Filip – Pajul Dianei

Să te naști într-un triunghiprigonit de gravitațiiȘi de-o viață să respirineodihna dintre spații.Să fii ținta tuturorce-și duc teferi carabinași din zborul – mândrul zborsă-ți polinizezi stamina.Să te nască-adeseoripântecul DIANEI taleși blestemul să te-alungeprin răspântii criminale.DOAMNE, lasă-mă-n triunghiprigonit de gravitațiifiindcă vreau să-i dau DIANEIspații – infinite spații

George Filip – Tulburătorul Vis

Acest pământ mirositor și lacomCu trăsnetele lui ucigătoare,Fără belșug și fără adăposturi,Acest aform abandonat de SoareCare sub talpă încă ardeȘi a păcătuit cu Luna,În care ne-ngropăm pe rândDe-a pururea și-ntotdeaunaAcest pământ fără culori concrete,Golan rostogolit prin constelații,Cu gravitația legată-n gleznăȘi cu atât de relative spații.Acest pământ fără culori și gustPe care iarba verde sângereazăȘi când … Citește mai mult