Să te naști într-un triunghi
prigonit de gravitații
Și de-o viață să respiri
neodihna dintre spații.
Să fii ținta tuturor
ce-și duc teferi carabina
și din zborul – mândrul zbor
să-ți polinizezi stamina.
Să te nască-adeseori
pântecul DIANEI tale
și blestemul să te-alunge
prin răspântii criminale.
DOAMNE, lasă-mă-n triunghi
prigonit de gravitații
fiindcă vreau să-i dau DIANEI
spații – infinite spații
Sensul versurilor
Piesa explorează un destin marcat de suferință și sacrificiu, unde protagonistul se simte prins într-o existență dificilă, dar își găsește sensul în devotamentul față de o entitate superioară, Diana. El acceptă blestemul și greutățile, dorind să ofere spații infinite acestei figuri divine.