Omul venise viu din război
Avea o muzicuță de gură
Când își vărsa plămânii în ea
Eu credeam că înghite prescură.
Simion moștenise doi boi
Numai coarne – și-al de haiș și-al de cea
Când cărau bălegarul spre vii
În jug împingea și inima mea.
Dar avea și-o lanternă de neamț
I-am dat pe ea un biet felinar
Eram la prima excrocherie
De-atunci nu-i zic „bună ziua”, măcar.
Timpul a trecut – miros a bătrân
Războiul a murit prin grote de fum
Oasele-mi scârțâie – încărunțesc
Și lanterna-mi prinde bine acum
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra amintirilor unui om care a supraviețuit războiului și a unei prime experiențe de înșelătorie. Acesta rememorează trecutul cu un sentiment de nostalgie și regret, conștient de trecerea timpului și de schimbările pe care le-a adus.