Circul a venit printre ani de balans
Și a deschis menajeria la prânz.
Clovnul bătea toba cu-n metatars
călărind pe zidul morții un mânz.
Femeia-șarpe dăruia clipe-amor
pe o jumătate de zâmbet perechea,
Gorila albă sărea într-un picior
aplecând spre susurul lumii urechea.
Marele dresor bea ceai rece cu-n pai,
balerinele împart semne discrete la câini,
înțeleptul papagal cânta la nai,
mascariciul ține planeta în mâini.
A început spectacolul exact la și-un sfert
îi ceva din evul nostru sonor,
dirijorul fanfarei clipește incert
asurzit de afonul tambur-major.
Cupola circului era întesată
de peruci antice pe creștete noi,
echilibrista îngenunchea lăudată
și așa s-a trecut la numărul doi:
balena călărea prin constelații
puțin nefiresc pe o roată tută
pe ultimul rând stăteau soldații
ticluid un imn la muzicuță.
Zâmbind trist, mascariciul a tras cortina
și șandramaua ardea în flăcări de vals
când m-am trezit și am aprins lumina
caravana pleca din orașul meu ars.
Sensul versurilor
Piesa descrie un spectacol de circ bizar și decadent, plin de imagini simbolice ale morții și ale efemerității. Finalul sugerează o trezire bruscă la realitate, unde iluziile dispar și rămâne doar un peisaj dezolant.