Dac-am fi cântat a verde,
Foaie verde, Țara mea,
Azi nu ne-am scălda cu lacrimi
În căușul dintr-o stea.
Timpul dacă era verde,
Roșul își stingea tăciunii
Și cinam la masa Țării
Cu străbunii, cu străbunii.
Laptele de mamă, verde
De-ar fi fost, au nu ca zerul,
Rezistam pe baricade
când plângea cu gloanțe cerul.
Am dorit zăpadă verde
Domnul nu ne-a dat zăpadă
Și-ndoiți, doar tinerețea
Ne ținea la azavada.
Tristă, zodia cea verde,
Ne ducea din azi spre mâine.
Lunetiștii zvârleau gloanțe,
Noi dădeam la oșteni pâine.
Foaie verde, Țară verde,
Tinerețe – tinerețe,
Ești tu primăvara vârstei
Și a vieții frumusețe?
Luminarea de-ar fi verde
M-aș tot închina la dânsa
Să ne ierte toți părinții
Și țara ce-atât ne plâns-a.
Azi nu ne-am scălda în cu lacrimi
În căușul dintr-o stea
Dac-am fi cântata a verde;
Foaie verde – Țara mea.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul pentru pierderea purității și a speranței într-o țară idealizată. Se vorbește despre sacrificiul tinereții și despre dorința de iertare și lumină într-un context marcat de suferință și război.