Francesco Petrarca – Pagina 7

Sonetul CLX [Il Canzoniere]

Îşi hrăneşte mintea şi simţurile cu aspectul şi cu glasul Laurei. / Îmi hrănesc mintea … →

Iubirea îl umple de speranță, însă Laura nu are milă de el. / Dacă dorința … →

Goneşte viaţa, nu-i popas s-o ţie, / şi moartea-i calcă urma avântată, / Eu port … →

Roagă un prieten să-i împrumute scrierile Sfântului Augustin pentru o lucrare pe care o pregătește. … →

Se lamentează că de când Laura și-a dat seama că o iubește a devenit mai … →

Se bucură că Boccaccio s-a pocăit de viața lui păcătoasă. / Mai mult mă bucur … →

De câte ori mă-ndrept spre voi, umbrare, / fugind de alţii şi când pot, de … →

Ochii mei plânşi, s-a stins al vostru soare / sau, mai degrabă, către cer se-ndreaptă: … →

Amor şi Laura nu revarsă harul asupra lui, de aceea se simte dezgustat. / Norocul … →

E bucuros că iubirea pentru Laura îl înalță spre binele suprem. / Când printre alte … →