Versuri corectate și adnotate
Uneori, în zile cu lumină perfectă şi exactă,Când lucrurile conţin întreaga realitate pe care o pot conţine,Mă întreb singur pe îndeleteDe ce până şi eu ajung să le atribuiLucrurilor frumuseţe.Oare se poate întâmpla ca o floare să fie frumoasă?Oare un fruct poate fi el de pildă frumos?Nici vorbă: au doar culoare şi formăŞi existenţă, nimic … Citește mai mult
Poetul-i un simulator.Atâta simulează,Că simulează uneoriDurerea sa cea trează.Iar când, citind-o cineva,Durerea-l înfioară,Nu din poet răsare ea,Răsare din afară.Așa, în scripeți arde,Pe-a cugetului seamă,Acest funicular deSimțiri ce cord se cheamă.
Fumez. Mă plictisesc. În sfârșit, se arată pământ în zareUndeva către est, fără să se fi arătat mai devreme la vest!De ce m-am dus eu să vizitez India cea realăDacă nu există Indie și în mine, pe lângă suflet?Eu am primit moștenire nefericirea.Iar țiganii mi-au furat Sorții cei buni.Mă întreb dacă voi găsi, înainte să … Citește mai mult
Există dureri mai grele decât durerile,Dureri ce nu dor, nici măcar în suflet,Deși sunt mai dureroase ca altele.Sunt angoase visate mult mai realeDecât cele pe care le-aduce viața, senzațiiSimțite doar cu imaginația, propriiVieții noastre chiar mai mult decât viața noastrăLucruri nenumărate care, neexistândExistă, există cu încăpățânare,Sunt ale noastre, cu încăpățânare, și suntem noi..În cupa cea … Citește mai mult
(text aparținând heteronimului Alberto Caeiro).Am citit astăzi aproape două paginiDin cartea unui poet mistic,Și am râs asemenea cuiva care a plâns multă vreme.Poeții mistici sunt filozofi bolnavi,Iar filozofii sunt niște oameni nebuni.Întrucât poeții mistici afirmă că florile simtȘi spun că pietrele au un sufletSau că râurile intră în extaz sub clarul de lună.Numai că florile, … Citește mai mult
Când va crește iarba pe mormântul meu,să vă fie semn să mă uitați cu totul.Natura nu-și amintește nimic și de-aceea-i frumoasă.Iar de-o fi să vă pălească nevoia bolnăvicioasăde a „interpreta” iarba verde de pe mormântul meu,spuneți că eu continui să înverzesc și să fiu natural.
Ziua se arată a ploaie.Însă dis-de-dimineaţă, era mai degrabă senin.Ziua se arată a ploaie.Dis-de-dimineaţă eram deja uşor trist.Anticipare? Tristeţe? Nimic?Nu-mi dau seama: eram trist încă de la trezire.Ziua se arată a ploaie.Ştiu perfect: penumbra ploii e elegantă.Ştiu perfect: soarele e prea vulgar pentru cineva elegant.Ştiu perfect: a fi sensibil la schimbările de luminănu este elegant.Dar … Citește mai mult
Din satul meu văd atâta pământ cât se poate vedea din Univers.De-aceea satul meu e atât de mare cât orice alt pământ,fiindcă eu sunt de mărimea a ceea ce văd,iar nu de mărimea staturii mele.În orașe viața e mai piticădecât aici, în casa mea, pe culmea ăstui deal.În oraș casele înalte ferecă privirea cu cheia,pitesc … Citește mai mult
Nu sunt nimic.Nu voi fi niciodată nimic.Nu pot să vreau să fiu nimic.În rest, strâng în mine toate visurile lumii.Ferestre ale odăii mele,Ale odăii unuia dintre milioanele de inși din această lume despre care nimeninu știe cine este(Iar dacă ar ști cine este, ce anume ar ști?),Voi dați spre misterul unei străzi cu un permanent … Citește mai mult
Mă gândesc la tine în liniștea nopții când totul este nimic,Iar zgomotele din interiorul liniștii sunt chiar liniștea,Atunci, singuraticul de mine, drumeț opritDintr-o călătorie lipsită de Dumnezeu, mă gândesc la tine.Tot trecutul, în care tu ai fost un moment etern,E asemeni acestei tăceri a totului.Tot pierdutul, în care tu ai fost ceea ce am pierdut … Citește mai mult