Versuri corectate și adnotate
Brusc, o neliniște…Ah, ce neliniște, ce greață de la stomac răbufnind în suflet!Și ce mai prieteni am avut!Și cât de goale toate orașele pe care le-am străbătut!Și ce gunoi metafizic toate intențiile mele!O neliniște,O întristare a epidermei sufletului,Un fel de a-ți lăsa brațele să cadă la apusul efortului…Reneg.Reneg totul.Reneg mai mult decât totul.Îi reneg prin … Citește mai mult
Mitul-nimicul care totul este.Același soare-arzând al zării cortE-un mit tăcut, o-nvăpăiată veste-Al Domnului trup mort,Viu, gol, pe creste.Acesta, care-aici a debarcat,Fu doar o neființă existentă.Fără a fi, ne-a-ndestulat.Absența și-o făcu prezentă,Și ne-a creat.Astfel legenda-n depanarePătrunde în realitate,Și fecundând-o curge-n zare.Viața, mai jos, pe jumătateNimica, moare.
A gândi la Dumnezeu înseamnă a nu-i da ascultare,fiindcă Dumnezeu a vrut să nu-l cunoaștem;de-aceea nu ni s-a vădit.Să fim simpli și calmica pâraiele și copacii,și Dumnezeu ne va iubi făcându-nefrumoși ca pomii și pâraiele,și ne va da verdeață-n Primăvară,și-un râu unde să curgem când ne vom sfârși!…
Pe vremea când îmi sărbătoreau ziua de naștereeram fericit și nu murise încă nimeni.În casa veche și pentru mine aniversarea devenea o străveche tradițieși bucuria tuturor, și a mea, era asemenea unei religii.Pe vremea când îmi sărbătoream ziua de naștereeram de-o sănătate robustă care mă făcea insensibil la viața lucrurilorși inteligent printre cei din familie … Citește mai mult
E destulă metafizică în a nu gândi nimic.Ce gândesc eu despre lume?Dar ce ştiu eu, ce gândesc despre lume?Doar de-aş cădea bolnav m-aş gândi la asta.Ce idee am eu despre lucruri?Ce părere am despre cauze şi efecte?Ce-am cugetat despre Dumnezeu şi sufletŞi despre facerea Lumii?Nu ştiu. Pentru mine, a gândi la asta e a închide … Citește mai mult
Binecuvântat fie același soare al altor ținuturi,care mă înfrățește cu toți oamenii,când toți, măcar o clipă, îl privesc ca mine,și-n pura clipa aceeaneprihănită, simțitoare, ei redevin – înlăcrimațide un suspin abia simțit –omul adevărat de la-nceputuricare privea un Răsărit și nu se prosterna.Iar asta-i natural; mai naturaldecât să te închini aurului, Domnului,artei, moralei…
Uneori, în zile cu lumină perfectă şi exactă,Când lucrurile conţin întreaga realitate pe care o pot conţine,Mă întreb singur pe îndeleteDe ce până şi eu ajung să le atribuiLucrurilor frumuseţe.Oare se poate întâmpla ca o floare să fie frumoasă?Oare un fruct poate fi el de pildă frumos?Nici vorbă: au doar culoare şi formăŞi existenţă, nimic … Citește mai mult
Poetul-i un simulator.Atâta simulează,Că simulează uneoriDurerea sa cea trează.Iar când, citind-o cineva,Durerea-l înfioară,Nu din poet răsare ea,Răsare din afară.Așa, în scripeți arde,Pe-a cugetului seamă,Acest funicular deSimțiri ce cord se cheamă.
Fumez. Mă plictisesc. În sfârșit, se arată pământ în zareUndeva către est, fără să se fi arătat mai devreme la vest!De ce m-am dus eu să vizitez India cea realăDacă nu există Indie și în mine, pe lângă suflet?Eu am primit moștenire nefericirea.Iar țiganii mi-au furat Sorții cei buni.Mă întreb dacă voi găsi, înainte să … Citește mai mult
Există dureri mai grele decât durerile,Dureri ce nu dor, nici măcar în suflet,Deși sunt mai dureroase ca altele.Sunt angoase visate mult mai realeDecât cele pe care le-aduce viața, senzațiiSimțite doar cu imaginația, propriiVieții noastre chiar mai mult decât viața noastrăLucruri nenumărate care, neexistândExistă, există cu încăpățânare,Sunt ale noastre, cu încăpățânare, și suntem noi..În cupa cea … Citește mai mult