Ce n-aș da să fiu pulberea drumului
cu pașii săracilor întipăriți pe ea..
Ce n-aș da să fiu râuri înspumate
cu spălătorese aplecate peste maluri..
Ce n-aș da să fiu plopii de la marginea iazului
și să am doar cerul deasupra și apa dedesubt..
Ce n-aș da să fiu catârul morarului
și omul să mă bată și să mă respecte..
Orice, decât ființa care străbate viața
privind mâhnită înapoi, mâhnită..
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a fi altceva decât sine, de a experimenta viața în forme simple și umile. Vorbitorul tânjește după o existență mai puțin complicată și mai conectată cu natura, regretând poate complexitatea și suferința propriei vieți.