Există dureri mai grele decât durerile,
Dureri ce nu dor, nici măcar în suflet,
Deși sunt mai dureroase ca altele.
Sunt angoase visate mult mai reale
Decât cele pe care le-aduce viața, senzații
Simțite doar cu imaginația, proprii
Vieții noastre chiar mai mult decât viața noastră
Lucruri nenumărate care, neexistând
Există, există cu încăpățânare,
Sunt ale noastre, cu încăpățânare, și suntem noi..
În cupa cea verde a fluviului maiestuos
Se regăsește strălucirea albilor pescăruși..
Iar peste suflet inutilă trece o alinare
Din ceva care nu există, și nici nu poate, și este totul.
Mai dați-mi vin, căci viața nu e nimic.
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea durerii, sugerând că există dureri mai profunde decât cele fizice, provenind din angoasele și iluziile noastre. Viața este percepută ca fiind lipsită de sens, căutându-se alinare în efemer.