Te-ngrijorezi că ochii și creierii se cern?
În energia lumii doar ești și tu etern!
Presimți spre ce noianuri de energii te-ndrumi,
Când știi că doar un singur atom conține lumi?
Când clopotul va bate pe dealul udeștean,
Eu o să fiu departe în cerul de mărgean,
Dar nimeni n-o să vadă cum trece peste pomi,
Din pieptul meu, o ploaie de luminoși atomi,
Și nimeni n-o să știe că un minut, o stea
A strălucit mai tare din energia mea.
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de eternitate și transformare prin moarte. Vorbitorul se pregătește de moarte, dar asigură că energia sa va continua să existe, răspândindu-se în univers sub forma unei ploi de atomi luminoși.