Versuri corectate și adnotate
Focul care trosneștee viguros în vatrăși-aerul obscur apasăo nehotărâtă lume. Un bătrân ostenitdoarme lângă-un ceaunun somn de părăsit.În astă lumină-abisalăce bronzul închipuie, nu te trezi,adormitule! Iar tu, care treci,urmează-ncet; dar înainteo creangă s-adaugă în foculdin vatră și un con de pinde pe jos în coșul aruncatdeparte: cad pe pământproviziile păstratepentru ultimul drum.
Știu că se poate trăineexistând,apăruți din cortine, din fundal,dintr-un afară ce nu există dacă nimeninu l-a văzut vreodată.Știu că se poate existanetrăind,având rădăcina smulsă de orice vânt,chiar de nu mișcă frunza și vântul nu-ncrețeșteapa spre care dă salonul tău.Știu că nu e magiecu filtru sau infuziecare să poată să explice cum ți se-ncâlcescdegete-n păr, cum … Citește mai mult
În număr foarte mic, bine cernuțidar și expuși la pietre și insultesuntem invitați la banchetpentru iubitul Oaspe. Cu cravatăneagră, nu-n frac și decorații. Nu slujeștesă periem eșarfe și nimicuri. Vom fi puțini aleșisub flash-uri, menționați cu toții-n ziarede după-amiază, de nimeni citite.Vom avea Cuirasieri, un purpurat,foste Excelențe, maximii garanțiai Constituției,consommé cu Sherry, saumon, sparanghelde luat … Citește mai mult
În primii mei ani locuiam la etajul treiși din fundul aleii cu pitosforicățelușul Galiffa mă vedeași-n salturi mari de pe scara-n cochiliemă ajungea. Acum nu-mi amintescdac-a murit în casa noastră și de-a fostîngropatunde și când. Rămâne în memoriedoar acel salt și-acel scâncit căci nicidin marile iubiri nu se-alege mai multcând nu sunt doar disperare și … Citește mai mult
Din zorii secolului se discutădacă poezia este înăuntru sau afară.La început a învins înăuntrul, apoi a contraatacat violentafara şi după ani s-a ajuns la un forfaitce nu va putea dura pentru că afarae înarmată până-n dinţi.(22 martie 1976)
Vine un ceas când pe neașteptateinima ta inumanăne înspăimântă și de-a noastră se desparte.Muzica ta se izbește de a meași mi-e dușmană orice nemișcare.Mă întorc în mine, golitde puteri, vocea ta-mi pare surdă.Mă opresc pe pietrișulcoborând către tinepână-n râpa ce-ți stă deasupra,măcinată, galbenă, brăzdatăde gâlgâitul apelor de ploaie.Viața îmi e această coastă stearpă,mijloc nu scop, … Citește mai mult
Ca așchia de aur ce țâșneștedintr-un adânc obscure, curgând lichidăîntr-un culoar de roșcovi, acumosificați, tot la fel și noiseparate sub privireaunui străin? Puțin lucru cuvântul,puțin și spațiul în aceste crudenopți cu lună nouă:lipsește și ne strânge inima, de-ntârziuprintre copaci, ca să te-aștept, pierdutulsens, poate un foc, de vrei, care să sapeparalele figuri, în sol, umbre … Citește mai mult
Ultimul greier scârțâiepe scoarța galbenă a eucaliptuluicopiii culeg coconariindispensabili la gelatinăun ogar urlă de după zăbreleleunei vile acum nelocuitevilele au fost construite de părințidar copiii n-au avut chef de elear fi aici spațiu pentru o sută de mii de sinistrațide-aici nu se vede nici măcar țărmuldacă așa se poate numi acel optzeci la sutăcedat pentru … Citește mai mult
Animalele de o specie mai rarăGata de extincțieTrezesc consternareaLa cel care suspectează că Părintele lor le-aPierdut tiparul.Nu toate au fost victimeleOamenilor și ale climelorSau ale unui artifex divin.Cel care le-a creat le-a crezut inutilePentru cel mai nefericit dintre produsele sale: noi.
Nu cere vorba care scrutează în echerinformul nostru suflet, şi-n litere de focde-a-ntregul îl declară, ca un şofran sub cerlucind pierdut în câmpul prăfos, către mijloc.Ah, omul ce se duce călcând fără habar,al altora şi sieşi prieten, nu vegheazăla umbra sa pe care arşiţa de amiazăi-o scrie pe un zid cu varul rar!.Nu mă-ntreba formula … Citește mai mult