Eugenio Montale – Pagina 34

Xenia (II) – 13

Am atârnat în încăperea mea dagherotipul / tatălui tău copil: are peste un secol. / … →

La Roma o agenție de pompe funebre / se numește VIITORUL. Și apoi se mai … →

Nu mă faceți, dragi prieteni, să cobor / până la ultima treaptă / a poeziei … →

Așa să fie. Un sunet de trompetă / dialoga cu roiul în stejăriș. / În … →

Moartea nu te privea. / Chiar câinii tăi muriseră, și medicul / de nebuni poreclit … →

Glorie a întinsei amiezi / când sub copaci nu-s umbre aruncate, / și când din … →

Câteodată praful de pușcă / nu ia foc la umezeală, / altădată se aprinde fără … →

Saluturi, șuiere în beznă, semen, tuse, / geamuri trântite. Este ora. Poate / automatele-au dreptate. … →

Trestia ce-și despoaie / primăvara / molatic, roșul evantai; / făgașul din canal, în neagra … →

Nori roșu-vineții se grămădeau / în grota lui Fingal de pe versant / când am … →