Eugenio Montale – Sarcofage – 4

Dar unde să cauți mormântulde prieten credincios și de iubit;de om care-a cerșit sau de copil;unde să cauți adăpostpentru aceștia, ce primesc tăciuniirămași din întâia văpaie;ah, un semnal de pace ușor precum un trilpe urmă chipul să-și taie!Lasă prea taciturna mulțime de piatrăpe lespezile părăsitece poate mai au încrustatsimbolul care tulbură mai multcăci plânsul și … Citește mai mult

Eugenio Montale – Lacul Din Annecy

Nu știu de ce amintirea mea te leagăde lacul din Annecype care l-am vizitat cu câțiva ani înaintea de moartea ta.Dar atunci nu mi te-am amintit, eram tânărși mă credeam stăpân pe soartă.Cum de poate ieși la iveală o aducere-aminteatât de ancorată în nisipuri, nu știu; tu însățim-ai îngropat cu siguranță și n-ai știut-o.Acum renaști … Citește mai mult

Eugenio Montale – Spre Finisterre

Cu mugetul de cerbi sunând în ploaiedin Armor arcul genei ți s-a stinsla prima beznă pentru a filtraîn zona tencuială unde se-nvârtroate de cicluri, fuse, spițe, ciufuride arbori scuturați. Altă dovadă n-amcă Dumnezeu mă vede, că pupilele-țiacvamarine pentru el privesc.

Eugenio Montale – Dând Înapoi

Cariul s-a născut, cred, într-un scrinpe care l-am scăpat de mutări și inundații.Sfredelul lui e-ncet, microsunetul nu încetează.De luni și luni, probabil, se hrănește cu pulberea de rumegușfruct al muncii lui. S-ar spune că ignorăexistența mea, dar eu nu pe-a lui. Eu însumistrăpung fără să știu un trunchipe care nu-l cunosc și pe care cineva … Citește mai mult

Eugenio Montale – Xenia (II) – 1

Moartea nu te privea.Și câinii tăi muriseră, chiar șimedical de nebuni zis unchiul cel dement,și mama ta cu-a ei „specialitate”de-orez cu broaște, triumf milanez,și tatăl tău ce dintr-o mini-efigiede pe perete mă supraveghează zi și noapte.Însă cu toate acestea moartea nu te privea.La funeralii trebuia să merg eu,ascuns într-un taxi, rămas deoparteca să evit lacrimi … Citește mai mult