Elizabeth Barrett Browning – Sonetul X

Iubirea simplă mândră e, să știi,Și trebuie primită. Focu-i viu,Că spice ard ori templul auriuSau scândură de pin sau bălării:Iar dragostea e foc. Și când voi fiConstrânsă ca iubirea să-mi descriuMă vei vedea c-am chipul străveziuȘi raze noi și multe vor veniDin el la tine. Nu-i nimic vulgarCând noi iubim, iar Dumnezeu, firesc,Iubește-orice ființă-n mod … Citește mai mult

Elizabeth Barrett Browning – Sonetul XIV

De mă iubești, iubirea ta să fieNumai de dragul dragostei. Nu spune:„Mi-e dragă pentru zâmbet, sficiuneÎn grai, priviri – pentru un gând ce-mbieUn gând de-al meu căci înrudit mi-e mieȘi-mi dărui atâtea clipe bune!”Iubitule, din asta nu rămâneNimic nevătămat și se sfâșieUșor, iubirea astfel însăilată.Nici pentru milă-n stare să-nsenineObrazu-mi – nu iubi. Căci alinată;De tine, … Citește mai mult

Elizabeth Barrett Browning – Sonetul III

O, Inimă, noi suntem diferiți!Și-avem un alt folos și-un alt destin.Și-ai noștri îngeri par surprinși puținCând se privesc și își ating uimițiAripa-n zbor. Tu ești ca cei zărițiCu regii împreună la festin,Și zeci de ochi aprinși la tine vinÎn timp ce-ai mei de lacrimi sunt umbriți,Cât tu cântarea ta o dăruiești.Însă apoi, văzând că mă … Citește mai mult