Să nu m-acuzi, te rog, c-am afișat
Un chip prea calm și trist în fața ta;
Căci noi privim acum la altceva
Și de-alte raze-i părul luminat.
La mine tu te uiți preocupat,
Ca la albina din borcan, cumva;
Tristețea m-a închis în cușca sa
Și să m-avânt nu am mai cutezat,
C-aș fi căzut – sunt sigură – din zbor.
Dar eu spre tine caut, căci zăresc
Iubire, însă și sfârșit de-amor
Și văd cum amintirile pălesc
De parcă-n jos mă uit de pe un nor
La râuri largi și mări care vuiesc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de tristețe și melancolie într-o relație. Vorbitorul simte că se îndepărtează de partener, văzând atât iubire, cât și sfârșitul iminent al relației și amintirile care se estompează.