Când noaptea se lasă,
Eu ciulesc urechea, pe scară;
Stelele se înghesuie în grădină,
Și eu sunt aici, în beznă.
Ascultă, o stea a căzut sunând, din ceruri.
Nu umbla prin iarbă, desculță;
Grădina mi-e plină de așchii stelare.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de melancolie și contemplare în timpul nopții, în care naratorul se simte singur și observă stelele. Grădina devine un loc magic, plin de fragmente stelare, sugerând o legătură profundă cu natura și universul.