Edith Södergran

Edith Södergran – Ultima Floare De Toamnă

de

Sunt cea din urmă floare a toamnei.Am fost legănată în leagănul verii,am stat de strajă când dă să muște vântul din nord,îmi arde în roșu obrazul,odinioară alb.Sunt ultima floare de toamnă.Sunt cel mai tânăr copil al primăverii-ngropate.Să mori cea din urmă – e-atât de ușor;am văzut lacul minunat de albastru,am simțit vara moartă răsuflând sclipitor,caliciul … Citește mai mult

Edith Södergran – Stelele Mișună

de

Stele se înalță! Stelele mișună. Splendidă noapte.Mii de mâini își ridică vălul de pe față, înaintea vremilor noi.Vârsta cea nouă privește pământul: o privire de flăcări.Încet se strecoară pasiunea în inima omului.Pasiunea de aur îmbrățișează începutul omului cu patima vinelor tinere.Omul deschide ferestrele dorurilor necunoscute.Omul uită de toate, ca să asculte cântul terestru al unei … Citește mai mult

Edith Södergran – Logodnica

de

Strâmt e cercul, iar inelul gândurilor melese răsucește în jurul degetului.Stăruie aici o căldură, pe temelia a totce în jurul meu e străin,asemenea pânditoarei miresme din potirul nufărului.Mii de mere atârnă în grădina tatălui meu,Rotunde sunt și în ele însele zăvorâte –așa a fost făurită aburoasa mea viață,rotunjindu-se, mărindu-se și netezindu-se –strâmt e cercul, iar … Citește mai mult

Edith Södergran – Triumful De A Exista

de

De ce îmi e frică? Sunt o parte din infinit.Sunt o parte din marea forță a întregului,o lume solitară, printre milioane de lumi,o stea de mărimea-ntâi care se stinge ultima.Triumf de-a trăi, triumf de-a respira, triumf de-a existatriumf de a simți timpul curgând înghețat în vine,de a simți șuvoiul mut al nopțiiși de a sta … Citește mai mult

Edith Södergran – Facla

de

Faclă vreau să-mi aprind peste tot pământul.Să ardă faclaîn orice curte noptatecă,în Alpii cu cerul binecuvântat,în tundrele cu cerul melancolic.Faclă a mea, luminează obrazul celui înspăimântat,celui orb, celui întunecat şi impur.Un zeu bun va întinde mâna:nici o singură clipă nu trăieşte omul fără frumuseţe.

Edith Södergran – Țara Care Nu E

de

Mi-e dor de țara care nu e,tot ce este am ostenit să doresc.Luna-mi vorbește în rune de-argintdespre țara ce nu-i.Țara unde orice dorință se-mplinește ca prin minune,țara unde cad orice piedici,țara unde ne răcorim sprâncenele noastre rănitecu rouă lunară.Viața mi-a fost o fierbinte-amăgire.Dar un lucru tot am găsit, un singur lucru am câștigat:drumul spre țara … Citește mai mult

Edith Södergran – Suflet În Așteptare

de

Sunt singură printre arborii lacului,Sunt prietena vechilor brazi de pe malȘi confidenta secretă a tuturor sorbilor tineri.Singură stau culcată și-aștept,n-am văzut pe nimeni trecând prin părțile-acestea.Flori mari mă privesc de sus, de pe lujere-nalte,Plante agățătoare amare mi se strecoară în sân,n-am decât un nume pentru tot, pentru toate, și numele-i dragoste.

Edith Södergran – Cântecul de Pe Munte

de

Soarele se culcase în marea-nspumată și plaja dormea;sus pe munte cânta cineva.Moarte erau cuvintele lui căzute în apă..Și cântecul dispăru îndărătul pinilor, amurgul le lua cu sine.Când totul tăcu din nou, mi-am spus doar atât:o inimă a sângerat pe stânca-nserată,și tulbure-atunci am simțit cum cântul vorbeadespre lucruri ce nu se întorc niciodată.

Edith Södergran – Fata Blondă a Pădurii

de

N-a fost, ca ieri,nunta fetei blonde-a pădurii?N-au fost, ca ieri, atât de veseli mesenii?Ea era pasărea ușoară, pârâul limpede,ea era tainicul drum și tufișul cu râsete,ea era noaptea de vară beată și îndrăzneață,ea era fără rușine, râdea fără măsură,ea era fata blondă-a pădurii;împrumutase fluierul cucului,mergea cu pas jucăuș din lac în lac.Când fata blondă-a pădurii … Citește mai mult