Versuri corectate și adnotate
Ceva, trecută.Ca și când se potmolește ceasulși ticăie mai departe.Un înger trist zâmbește la curcubeuși scâncește în reluare.Printre nori goniți de vânt apare Luna.Din fericire turn se ridicăși deja se dărâmă.Mireasmă volatilă,licărire de rază,pentru ochi cu himeră o multicoloră umbră.O rândunică pribeagă s-alunecăpeste fumul casei.Atât a fost, în urmă.
Dragă, biata dragă! Veziasta e poarta. Obscură, ca ideea,tare, ca eternitatea. Prin astaar fi trebuit să intrăm, dacă nu.Mă rănesc. Îmi vâjâie capul, abia văd,mă lasă sufletul, mor. Dar tusă n-ai frică! Ajungi. Îți laspana de lebădă. Și trei stropi de sânge.
E o după-amiază minunată.În ea e cuprinsă viața noastră.Stăm față în față,la palavrăgeală.Modest și bun sunt,ca pasărea peste lumeplutind. Tu ești opacă,ca aerul, ce pur e,ca apa proaspătă din urcior,prin care sclipește soarele.Mie tare seteși tu nu mă refuzi, stând în brațele mele.