Dimitrie Bolintineanu – Mănăstirea Putna

Mănăstirea Putna.Sub un chip de înger, într-un vis ferice,Domnului Vasile gândul rău îi zice:– „Mănăstirea Putna, ăst locaş plăcut,S-a zidit pe aur de un domn avut.Mergi şi o dărâmă până-n temelieŞi-ei găsi tu aur să faci alte-o mie”.Iar Vasile-domnul d-aur pătimaş,Pune să dărâme ăst frumos locaş.Când ostaşii sapă până-n temelie,Un bătrân călugăr zice cu mânie:.– … Citește mai mult

Dimitrie Bolintineanu – Fatme

Ca o copilă blondă, frumoasa dimineațăÎn undele-azurate se scaldă cu dulceață.Într-un sarai ce-și perde piciorul în Bosfor,Fatma abia născuse un prunc desfătător.Pe patu-i de mătase din somnu-i se trezește;Știind că este mumă, ea fericit zâmbeșteȘi zice să-i arate copilul ei iubitCe-n leagăn, sub văl mândru, e încă adormit.În vise ea își face copilului său dulceUn … Citește mai mult

Dimitrie Bolintineanu – Bârlad

Turcii intră-n țară, trec, se grămădesc,Alții tot d-odată la hotar murgesc.Dar Ștefan cel Mare cu oștile saleSpre Bârlad se duce și-i așteaptă-n cale.Un boier îi zice: — „Doamne! Mulți mai sunt,Mulți se varsă turcii pe acest pământ!”Ștefan îi răspunde: — „Și mai bine-mi pare.Nu vom sta noi nimeni fără de lucrare.”Zice. Late valuri cetele-i pornesc.Pulberea … Citește mai mult

Dimitrie Bolintineanu – Herol

Herol la morminte se duce şi plânge,Promisa lui moartă cu fruntea sub flori.Din fruntea lui cură sudoare de sânge;Iar stelele d-aur se-ngână cu nori.O, rară minune! mormântul tresareŞi-ndată deschide şi sânu-i de lut,Frumoasa promisă de marmură pare,Iar luna lumină din spaţiul tăcut.Pe mantia-i albă, cosiţile-umbroaseCa noaptea cu ziua se-ngână, apărând,Şi brâul ei d-aur, cu raze … Citește mai mult

Dimitrie Bolintineanu – Siretul

I„Viața, orice bunuri într-această lumeDăm cu fericire pentru-al țării nume.Toate sunt plăpânde pe acest pământ;Numai bărbăția trece de mormânt.Bărbăția noastră pe străin încântă..Limbile vecine bine ne cuvântă.La numele nostru toți se-nturnă blândȘi privesc românul de mărire-arzând.Din vrăjmașul sânge, cu-armele sublimeScris-am dreptul țării în viitorime.Iată ce ne face voioși să luptăm,Pentru țara noastră zilele să dăm.”Astfel … Citește mai mult

Dimitrie Bolintineanu – Domnul Mavrogheni

Domnul Mavrogheni.Domnul Mavrogheni pleacă cu oștireȘi, chemând boierii, zice cu mărire:– „Astăzi este timpul să vă războițiȘi prin dalbe lupte să vă nemuriți.Cela ce roșește a trăi-n robie,Către-o mândră moarte să-mi urmeze mie!”L-aste sfinte vorbe, vai! boierii-au râs!Și cu ironie domnului au zis:– „Portul nu ne iartă, doamne, a ne bate!”Nobilă mânie sufletu-i străbate,Dar frângându-și … Citește mai mult

Dimitrie Bolintineanu – Dochia

Candela licurătoareStrălucește-ncetior,Ascultați?.. Un pas ușor!..Luna mai dând o vulvoareSe ascunde într-un nor.Umbra Dochiei ușoară,Pătrunzând închise porți,Vine, -apare, se strecoarăÎn cămara-acestor soți.E frumoasă, biata fată!Însă chipu-i e pălit,Într-un giulgiu e-nfășată,Ca un om ce-a murit;.Umbra, candela aprinse,La oglindă se-așeză,Și din suflet suspină;Apoi fețele ei stinseEa cu lacrimi le spălă.Domnul se deșteaptă-ndatăȘi deodată-a tresăritCa tot omul fericitCe al … Citește mai mult

Dimitrie Bolintineanu – Ferentarul

(Fragment dintr-un marș vechi)Nu e nici mândria, nu e nici mulțimea,Care în bătălii încunună oștimea;Nu e nici noroc.Cela ce se bate pentru neatârnareAre zece brațe, zece inimi are.Inimi de foc.Roșiorul mândru și frumos ca crinulCând pe mal s-arată tremură VidinulLa vederea sa.Face de se miră toată arăpimea,Ieniceri, spahii și arnăuțimeaȘi-i strigă: ura!.Ferentarul, ager și cu … Citește mai mult

Dimitrie Bolintineanu – Odă

O, Doamne, cu tron d-aur, cu fulgerul în mână,Ce locuiești în cer,Aruncă o privire pe patria română,P-aceste dulci popoare ce în durere pier!Și tu, Marie dulce cu coama aurită,Cu ochii lăcrimați!Oh! faceți o minune popoarelor iubită!Din trista lor cădere românii înălțați!La voi e cu putință tot ce la oameni pareNeputincios și greu,Căci niciodată omul prin … Citește mai mult

Dimitrie Bolintineanu – Tu Dormi

Seara-i dulce și senină,Aerul îmbălsămit,Luna poleită, plină,Umbrele s-au aurit.Roza, drag simbol al vieții,Răspândește-al ei parfum;Iar tu, fiica frumuseții,Dulcea mea, tu dormi acum?Tu lipsești și tot lipsește!În deșert a nopții steaCu dulci raze strălucește,Tu lipsești, o! dulcea mea!Vai! tu dormi, când timpu-aduceUn minut atât de rar,Și când gura ta cea dulceArde plină de nectar!Și când eu … Citește mai mult