Dimitrie Bolintineanu – Lui Petre M…

Ce dracul ții atâta să iei un minister?
Toți oamenii se miră! E oare vreun mister?
Ai patima puterii, această tristă boală,
Ce umblă pretutindeni prostituată, goală?
Îți place la locașu-ți să vie mulți români
Să se închine ție cu capetele-n mâini?
Îți place pe la baluri, la nunți și la paradă
Să porți o uniformă ca vechea Baba-Rada?
Și toți să-ți zică: – „Iată ministru.. vă uitați?”
Îți place să-ai acasă lipcani sau dorobanți?
Te-ndeamnă balabusta să cauți asta cale?
Să facă să turbeze cocotele-i rivale?
Să aibă avantagiul la teatru și la bal,
Cavaz-pașa să-i tragă cupeu-n carnaval?
Lăsând pe alte dame de frig să se scrâncească,
Cu tot evghenismosul și vita boierească?
Îți place oare leafa ce s-a mărit cu totul?
Prozaice-ntreprinderi în care să vari botul?
Să poți a-ți face case, a cumpăra moșii?
La noi nu-ntreabă nimini de unde-ai bogății!
Să fii bogat aice, e tot ce se dorește.
Dar cum? de unde? ce fel? poporul nu gândește!
Tot ceea ce se cere e să nu fii sărac
Chiar de-ai purta de nasu-ți cercei de coji de rac.
Ce-mi vei răspunde oare? ieri Panu, un boier,
A zis: – „Eu voi, mai frate, să iau un minister,
Căci de doi ani încoace mai toți m-au părăsit
Și-n curte-mi iarba verde în cale a răsărit”.
Dar tu vei zice altfel, vei zice bunioară
Că nu vrei; însă țara nu poți s-o lași să moară;
Că faci un sacrificiu și vanitatea ta
Cu merit patriotic dorești a deghiza.
Dar tu ce strigi asupra celor de la putere,
D-ai fi ministru mâine, vei fi mai cu veghere?
A fi un bun ministru, se cade-a fi născut
Spre-a fi, se cere încă să fii și chiar crescut,
S-ai spiritul de cârmă; prin mare socotire
Să-ntâmpini orice rele, orice nemulțumire;
Să faci ca să te teamă, făcându-te iubit,
Să nu ai slăbiciune, să nu ai favorit,
Să nu ai frate, rudă, nimic să nu te-ncline
Și legea să se puie mai sus și decât tine.
Cu tunul și cu pușca tiranii cârmuiesc;
Dar când nu mergi cu țara, ostașii se răcesc.
Toleră orice critici; dă presei libertate
Să critice guvernul, de n-ai nimic pe spate:
N-ai să te temi de nimeni: guvernu vinovat
Să teme în gazeta să fie discutat.
De vor huli, ce-ți pasă? ești bun? poporul știe
Și cade sub disprețu-i acel ce calomnie.
De lasă să se-nșele, atunci acel popor
E o adunătură, și-acele carduri mor.
Când omul este liber să spuie ce voiește,
Spuind, a lui mânie prin spuse se sfârșește.
Când este dimpotriva, când presa este-n jug,
Se forma conspirații și ai să pui de plug.
Dar tu, venind la cârmă, alminterea vei face:
Întâi funcționarii cu totul vei preface,
Căci spiritul de clică la tine e mai viu
Decât convingerea.. Se cheamă că te știu?
Cei scoși, lăsați pe drumuri, s-ar pune să hulească
Guvernul; ei au rude, amici să-i însoțească;
Opunerea începe și pe acest trist hău,
La ochii tăi sunt una cel bun și cu cel rău.
Hoția și bețisa sunt bine-aprețiute
Cu spiritul de clică când se prezint unite.
Ei vor căta s-abuze, și tu-i vei tolera
Și vei lua sistemul croit de Vilara.
Și, ocupat de certe, n-ai să lucrezi nimic,
Și-ți vei cloci cu silă lucrările-n islic.
Vei fi urât de oameni, privit ca un tiran,
Dar ce îți pasă, zică-ți macar și pehlivan,
Destul să umpli punga, să-ți faci averi și nume,
Să te cunoască țara, să fii ceva în lume.
Opinia e moartă de la un timp pe-aici.
Pierzându-ți ministerul, te-ntorci iar la calici,
Faci opozițiune, te dai cu liberalii,
Și iară te ridică pe capul lor bacalii.
Căci lumea e o gașcă iar tu ești un vulpoi;
Tip de perfecțiune al noului ciocoi,
Ce între apa veche și între apa nouă,
Se puse să-și clocească pestrițele lui ouă.