Versuri corectate și adnotate
Muma tânără. ILăutarii cântă hore grațioase;Tinerii fecioriCată după părul fetelor frumoaseSă răpească flori.Ca dulci fragi de câmpuri albele fetițeDulce rumenesc,Apărând cu mâna mândrele cosițe,Sărutări pe gură las’ de le răpesc. II– „Dar tu, femeie tânără,De ce stai gânditoare?În gene-ți văz o lacrimăCa roua pe o floare.Vezi! pruncul tău ne farmecăCu chipul său cel dulce;Ca fluturul … Citește mai mult
Pe malul cel verde ce râul stropește,Un om după cale puțin s-odihnește,Visând fericit!Iar razele zilei cu umbrele seriiSub ochii-i se luptă în sânul tăceriiPe val adormit.Pe măgură luna se-nalță-atunci plinăȘi varsă pe fluviu un val de lumină,Un brâu lucitor;Eterul albastru cu stele auriteSe scaldă prin valuri ușor încrețiteDe vântul ușor.Pe fluviul luciu o barcă s-aratăCu … Citește mai mult
Întoarcerea lui Mihai.De la lungi războaie, Mihai cu mărireIntră-n capitală cu a lui oştire.El se urcă-n tronu-i mândru ocolit.Cei ce au puterea astfel i-au vorbit:– „Doamne! Focul arde în această ţară.Încă ieri cu ură mulţi se răsculară.Dar răzvrătitorii s-au întemniţatŞi prin zelul nostru ţara a scăpat.”– „Voi zdrobi răscoala ce ţara urăşte;Dar voi sparge încă … Citește mai mult
Cu degetele d-aur, fragedele zoriIar deschid spre lacrimi ochii muritori.Dar sub cort cu cerge, tot cu fir mândrite,Mircea stă cu capii armiei dorite.Părul lui străluce ca fuiorul alb,Scapă valuri late de sub coiful dalb.Faţa lui lumină de trăsuri frumoase,Sub trăite zile grele, furtunoase,El ridică fruntea făr-a suferi.Vocea lui răsună fără-a osteni.Domnul le vorbeşte. Soarele s-arată.Dulcele … Citește mai mult
Eu aveam un plop de valeVerde ca un smarandel.Trecătorii stând în caleÎnnoptau cătând la el.Însă toamna a venit,Plopul meu s-a veştejit. Dacă prințul ce domneșteAr fi vrut a mi-l schimbaPe coroana ce luceșteCa un soare-n fruntea sa,Încă nu aș fi schimbatPlopul meu ce s-a uscat. Vârful peste stânci pletoaseDe departe îl vedeam,Și-nnoptând prin văi râpoaseDupă … Citește mai mult
Mărioara.– „Dragul dulce-al vieții meleLa oaste s-a dus,Și de-atuncea soare, stele,Toate au apus!.Mâna mea la lui plecareCalu-i a-nfrânat.Și-ntr-o dulce sărutareInima mi-a dat.”Astfel cântă MărioaraDup-al ei iubit,Și pe fața-i lăcrimioaraDulce a-nflorit.Însă iată că soseșteMândrul ei amorȘi în noaptea ce domneșteSpune al său dor.– „În câmpia sângeroasăFrații mi-am lăsatȘi la tine-a mea frumoasă,Iată c-am zburat.Căci, vezi tu, … Citește mai mult
De lacrimi înfocate, vai! genele-mi sunt plineȘi mâna-mi acum rece pe harpă a-nghețat;Străină mi-este lumea d-acuma pentru mine,Căci ce-am iubit în viață ca visul a-ncetat.Aveam un frate tânăr a căruia junieCa râușor de lapte luase cursul lin,Ce în a sa ferice, plăcere, bucurie,Zicea cu vorbă dulce: „Eu nu voi să suspin!”.Aveam și-un tată încă, amic … Citește mai mult
În nopți de-amărăciune, în zile de plăcere,De când în umbra vieții, strein, mă rătăcesc,ăzut-am pretutindeni o tânără părere,Frumoasă, ideală, cu chipul fecioresc.Divina-i frumusețe pe privitori îmbatăCa dulcile dorințe ce prin suspine trec,Cosița-i e umbroasă și fruntea-i e curată;Dar palidă-i e fața și lacrimile-o-nec!Când ea mi se arată prin seri de desfătare,O văd plecându-și capul pe … Citește mai mult
Muma lui Ștefan cel Mare. IPe o stâncă neagră, într-un vechi castel,Unde cură-n poale un râu mititel,Plânge și suspină tânăra domniță,Dulce și suavă ca o garofiță;Căci în bătălie soțul ei doritA plecat cu oastea și n-a mai venit.Ochii săi albaștri ard în lăcrimeleCum lucesc în rouă două viorele;Buclele-i de aur cad pe albu-i sân,Rozele și … Citește mai mult
Soarele-apusese. Lupta tot urma;Dar împinși, românii, spatele-nturna.Iar Mihai Viteazul la ai săi cuvânta:— „Un român de moarte nu se înspăimânta.Ce vor face oare slabele femei,Dacă voi dați dosul, o, vitejii mei?”Zice și soldații, rușinați, se-nturna.Domnul pașa-n frunte; toți cu fală-l urma.Vede comandantul Mustafa-pașa,Prin bravura câtă lupt-a precurma.Chiar ca semizeii din antichitate,El îl cheamă-n luptă și … Citește mai mult