Dimitrie Bolintineanu – Conrad

CÂNTUL AL III-LEA – EGIPTUL.Cunoașteți voi pământul ce Nilul a născut?Ce crivățul cu coama de gheață n-a bătut;În care sub cununa-i se-nalță palmierulȘi pare că sprijină cu mândra-i frunte cerulAșa ca o columnă de marmur minunatCe sprijină un templu cu aur înstelat?În care dulcea Ibis de zefiri legănată,În silvele de cactus suspină amorată,În care zea … Citește mai mult

Dimitrie Bolintineanu – Ziua Bună la Țară

Ziua bună la țară.Țară dulce și frumoasă,Tu, ce-ai fost gloria mea,Eu mă duc, fii sănătoasă!Nu știu de te-oi revedea.Dar ce-mi pasă oare mieDacă pe pământ străin,Dacă în călătorieMoartea îmi va zice: vin’!Vai! în sânu-ți dulce, oareSunt eu mai puțin străinCând pe toată ziua moareVisul sufletului lin?Iară se ridică norul.Vasul tău nu este-n port,Vânturi rele ca … Citește mai mult

Dimitrie Bolintineanu – Mireasa Mormântului

Mireasa mormântului.Fost-a când în noapte aurora luce,Când se luptă omul cu adâncu-i chin,Pe atunci când somnul, mincinos şi dulce,Curmă-al său suspin.Ea era tăcută, tristă florioară!Fruntea-i visătoare dulce se-nclina,‘N aurul cosiţei mâna-i albioarăDistractă juca.Vino mai aproape! dulcea mea, -mi vorbeşte,Ascunzându-şi ochii plini d-amor ceresc,Tânăra mea viaţă cursul îşi opreşte,Pentru totdauna eu te părăsesc.Şi uitarea tristă mâine … Citește mai mult

Dimitrie Bolintineanu – Coroba

Într-a nopții pace ei sărbătorescPână când în aer stelele albesc.Dar atunci în sala cea de sărbătoareAcoperit de răni un ostaș apare— „Hanul cu tătarii vin p-acest pământȘi îl schimbă-n doliu și-n trist mormânt!”.Astfel zice bravul și sub răni s-abate.Domnul îl sărută și cu bunătateZice: — „Mergi d-alină nobilul tău chinP-al meu pat molatic în repaos … Citește mai mult

Dimitrie Bolintineanu – Scopul Omului

Spre țărmul ce se pierde în noapte și în ceață,Curând o să atingă al vieții-mi vas fragil.Și mă întreb pe mine aici, în asta viață,De când trăiesc în doruri la ce am fost util? Și sunt mai mult în lume ca umbra trecătoareCe-o lacrimă aruncă în cursu-i d-un minut,Ce nici nu-nvăluiește, nici dă acestui soareMai … Citește mai mult

Dimitrie Bolintineanu – Un Ostaș Român Închis Peste Dunăre

Un ostaș român închis peste Dunăre.Porumbiță întristată!Eu ca tine sunt străin,Și-ntr-o țară depărtatăTu cânți tristă, eu suspin!Însă tu ai aripioare,Poți te-ntoarce când vei vrea;Iar eu plâng în închisoareDupă dulcea țara mea!Tu ai poate-o sorioarăCe te cheamă ne-ncetat;Iar eu am o drăgușoarăCe în lacrimi am lăsat.Însă tu ai aripioare,Poți te-ntoarce când vei vrea,Iar eu gem în … Citește mai mult

Dimitrie Bolintineanu – Fata de la Cozia

Trambița răsună sus pe coasta verde;Armia lui Tepeș printre brazi se pierde.– „Iată! strig vitejii, mândrul căpitanCe-a ucis cu mâna-i pașa musulman!”Domnul îl sărută și cu bucurie:– „Spune-mi, vrei tu aur, ranguri sau soție?Dacă vrei avere, da-ți-voi cât vei vrea;Dacă vrei soție, da-ți-voi fata mea!”– „Doamne! nu voi aur, nici onori deșarte:N-am venit în lupte … Citește mai mult