Daniel Vişan-Dimitriu – Pagina 7

Lacul Din Noaptea Minții

Sub Luna care se-ascundea, sfioasă, / Luând, pe cerul nopții, norii scut, / Se desprinsese, … →

La capătul viei din deal, / Mă așteaptă, la umbră de nuc, / Ulciorul c-o … →

Sunt mare, sunt aspru, sunt cel mai temut / prin cărţile-n care sunt super-erou. / … →

În mâinile mele tu ești o-ncântare, / ești marea, ești cerul, ești tot ce mi-e … →

A fost o zi în care s-a oprit / din curgerea spre-apusul veșniciei, / eternul … →

Ți-am oferit, iubita mea, / tot ce-am putut, dar tu ai vrea / și luna … →

Când îmi plecai, în timpul ce a fost, / Mi se-adâncea în suflet o cărare … →

Miroase a brad în cabană, / e linişte, cald şi plăcut, / iar vinul încinge … →

Dansez în spațiul dintre două lumi / pe ritmul cunoscut din noaptea-n care / te-am … →

De unde vii? Din care gând ascuns, / de care n-am știut și-acum îl văd, … →