De mi-aș întoarce anii și gândul spre atunci
Când te priveam prin visuri cu ochi de-ndrăgostit,
Mi te-aș ruga, iubito, prezentul să arunci,
Să mă-nsoțești în lumea cu visul ne-mplinit.
Să fii aceea care, doar cu un zâmbet mic,
Îmi crește-n suflet aripi, mă-nalță pân’ la cer
Și dincolo, prin stele, spre totul sau nimic,
Spre marea de lumină, departe, în eter.
Tu ai veni, de-aș face-o, tu, înapoi, prin ani,
Vei vrea să fii iubită, frumoasă ca-n trecut,
Cu ochi ce scânteiază, cu umeri diafani,
C-un mers ce, printre visuri, demult mi-a apărut.
Hai, vino, dă-mi o mână, să mergem amândoi
Acolo unde-odată, prin șoaptele din vis,
Ne-am declarat iubirea și-am hotărât că noi
Ne vom parcurge drumul așa cum ni s-a scris.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a retrăi o iubire trecută, idealizată prin prisma amintirilor și a visurilor. Este o invitație la o călătorie nostalgică, unde iubirea declarată în vis devine un destin comun.