Azi, te invit prin amintiri s-asculți
un freamăt ce se-aude și acum
pe țărmul cu același vechi parfum:
al tău, al meu și-al pașilor desculți.
Închide ochii! Simți? – eram doar noi,
călcând pe fire-ncinse de nisip,
cu fericirea-n suflet și pe chip,
încrezători în viață, amândoi.
Aveam o strălucire în priviri
și-o mângâiere-n fiecare gând
ce devenea un val de mare blând
pe trupul aşteptatei regăsiri.
Deschide ochii-acum și spune-mi: tu
auzi chemarea vechilor porunci
când simți parfumul verii de atunci?
Îți văd sclipirea-n ochi, nu spune „Nu!”.
Daniel Vişan-Dimitriu
(12 aug. 2018, Vol.”Eterna căutare”)
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice ale unei iubiri trecute, invitând la retrăirea sentimentelor intense și a momentelor fericite împărtășite. Parfumul verii devine un declanșator al amintirilor, iar chemarea vechilor porunci simbolizează dorința de a reînvia acea conexiune.