E un păianjen enorm care nu mai pleacă din loc;
un păianjen incolor, al cărui corp
– numai cap şi abdomen – sângerează.
Azi l-am privit îndeaproape. Şi cum s-a mai zbătut
spre toate părţile
să-şi împrăştie nenumăratele picioare.
Şi m-am gândit la ochii lui invizibili,
la piloţii fatali ai păianjenului.
E un păianjen care tremură
fixat pe-un ascuţiş de piatră;
abdomenul deoparte,
de alta, capul.
Atâtea picioare, sărmanul, şi nici unul nu-l poate
susţine. Şi văzându-l
în asemenea jalnică stare
cât de mult m-a făcut să sufăr drumeţul acesta.
E un păianjen enorm, care nu-şi poate
târâ abdomenul în urma capului.
Şi m-am gândit la ochii săi
şi la numeroasele sale picioare..
Şi cât de mult m-a făcut să sufăr drumeţul acesta!
Sensul versurilor
Piesa descrie un păianjen rănit și neputincios, stârnind un sentiment profund de compasiune și suferință în observator. Imaginea păianjenului devine o metaforă pentru vulnerabilitate și lupta pentru supraviețuire.