M-am născut într-o zi
când Dumnezeu era bolnav.
Cu toții știu că viețuiesc,
că-s rău; dar n-au habar
de-acel decembrie din ianuar.
Căci m-am născut într-o zi
când Dumnezeu era bolnav.
Există un gol
în aerul meu metafizic
pe care nimeni n-o să-l dibuiască:
e a tăcerii sihăstrie
ce-a glăsuit pe fața unei flăcări.
M-am născut într-o zi
când Dumnezeu era bolnav.
Frate, ascultă, ascultă..
Bine. Nu cumva să plec
fără să duc decembrii,
fără să las ianuarii.
Căci m-am născut într-o zi
când Dumnezeu era bolnav.
Cu toții știu că viețuiesc,
că mestec.. Dar nu știu
de ce în versul meu scrâșnesc:
umbrita serbezeală de sicriu,
vânturi răscolitoare
descolăcite de pe Sfinxul
iscoditorul, din Pustiu.
Cu toții știu.. Și n-au habar
că Lumina e ftizică,
iar Umbra îmbuibată este..
Ei nu știu că Misterul concentrează..
că e un gheb
și muzical și trist, dezvăluind de la distanță
trecerea meridiană de la hotare la Hotare.
M-am născut într-o zi
când Dumnezeu era bolnav,
fără scăpare.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de melancolie profundă și o senzație de alienare. Naratorul se simte marcat de o condiție existențială dificilă, sugerată de nașterea sa într-o perioadă de suferință divină, explorând teme precum misterul, condiția umană și inevitabilitatea suferinței.