Vrea să dănțuiască,
Vrea să dănțuiască,
Vrea să dănțuiască voievoada,
Unduind hlamida-i verde domnească
Pe creștet cu coroana albă ca zăpada.
Vrea să dănțuiască,
Vrea să dănțuiască,
Vrea să dănțuiască răsfrântă,
Mlădiind brațele în pornire nebunească
Și cântă, atât de minunat cântă.
Vrea să dănțuiască,
Vrea să dănțuiască,
Vrea să dănțuiască răpitoarea,
Se înalță, se înclină, începe să rostească
Joc plutitor, îngânând depărtarea.
Vrea să dănțuiască,
Vrea să dănțuiască,
Vrea să dănțuiască veșnic avânt,
Vrea în legănarea-i să prăbușească
Întregul pământ.
Sensul versurilor
Piesa descrie un dans ritualic, executat de o figură puternică (voievoada), care prin mișcările sale amenință să distrugă lumea. Este un dans al puterii absolute și al controlului asupra destinului.