În clopot a limbii bătaie,
Vestea că-i la mijloc de zi,
Un pom de Crăciun în odaie,
Așa-mi începui eu cărarea,
În pieptul meu tânăr suflarea,
Așa se urzi.
Și-i ger pe câmpiile ninse –
Un înger, deasupra-mi plecat
Privindu-mă, mâna mi-o prinse
Strângându-mi-o în mâinile sale
Și rar și cu zâmbet de jale
Vorbi întunecat:.
„Prin noapte și crivăț pierdută
Pe lungi și spinoase poteci
De-amarul vieții bătută
Urmează-ți cărările vieții;
Prin spaime și pânde-ale morții
Senină să treci!.
Să iei veselia cu tine!
Și-n cântec de clopote-acum
Pornește, și luptă-te bine!
Să nu te-nspăimânte cărarea
Și-a pururi să-ți fie cântarea
Tovarăș de drum!.
Și-n ziua din urmă, cântarea
Din clopote tainic venind
Din cer, să-ți aducă-mpăcarea,
Ca viața ta, inimă toată
Topită de jale să poată
S-adoarmă zâmbind!”
Sensul versurilor
Piesa descrie o călătorie prin viață, marcată de greutăți și pierderi, dar și de speranța împăcării finale. Un înger oferă îndrumare și încurajare, amintind de importanța veseliei și a luptei.