Boris Pasternak – Eu Creșteam Precum pe Ganimede

Eu creşteam. Precum pe Ganimede,Intemperii şi vise mă purtau.Ca năpastele-mi creşteau, aş crede,Aripi ce de pământ mă despărţeau.Creşteam. Şi, urzit spre înserare,Văl misterios mă învăluia.Îndrumat de vinul din pahare,De jocul tristei sticle ce lucea,Creşteam, dar jaru-n omoplaţi dejaÎngheţa a şoimului mângâiere.Departe-i timpul când, iubirea mea,Peste mine ai plutit în sfere.Dar parcă nu ni-i dat acelaşi … Citește mai mult

Boris Pasternak – Întâlnire

Nămeți pe-acoperișuri, cum iernii îi stă bine!Ies să mai fac mișcare și-n ușă dau de tine.Ești fără pălărie și, Doamne, n-ai galoși!Ai strâns în mâini zăpada, frămânți un cocoloș.Copacii lângă garduri sunt supți de zări și beznă,Ești emoționată, cu fulgi, inel, în gleznă.Baticu-i plin de apă, din mâneci parcă-ți plouă,În părul-ți se-nfiripă cinci picături de … Citește mai mult

Boris Pasternak – Muzica

Turn de-apă-i casa de aici.Pe strâmta scară uzi și-n tropotPurtau pianul doi voiniciCa spre clopotniță un clopot.Pianul înălțând ca-n raiDin largul mărilor urbaneCa pe platoul din SinaiPurtând poruncile cu anii.Și iată instrumentu-i susÎn sală-nscris ca în agendăOrașul larmelor supusRămase-n ape de legendă.La catul șase din balconPrivea artistul tot pământulDe parcă-n palmă ca un domnEl îi … Citește mai mult

Boris Pasternak – Grădina Ghetsemani

Cu licărirea stelei ce-o privimE cotitura drumului de-o seamă.Drumul cotea spre muntele Măslin.Iar jos – un râu care Kedron se cheamă.Şi dintr-o dată drumul se opri:Calea de lapte-aici hotar şi-a tras.Măslinii-ncărunţiţi şi argintiiÎn aer dau să facă primul pas.Era grădina nu ştiu cui aici.Le spuse El, deodată: Nu plecaţi.Sunt trist de moarte astăzi, ucenici,Rămâneţi pe … Citește mai mult

Boris Pasternak – Vântul

Cu mine s-a sfârșit. Ești vie.În jurul casei plânge vântul,Pădurea clatină și gândul.Nu pin cu pin, în spasm, tresaltă,Ci toți copacii laolaltă.Cu zarea toată – vrăjmășie.Cum corpul grelelor fregate,În golf, cu pânzele umflate.Și asta, nu dintr-o bravură,Ori din porniri nesăbuite,Ci cântecului tău de leagănÎi cată vorbe potrivite.

Boris Pasternak – Să Dăm Cu-Al Vorbei Zar…

Mă-ntrebi a cui poruncă-anumeLimba smintitului aprinde?.Să dăm cu-al vorbei zarPrecum grădina meaCu mirt şi chihlimbarAbia, abia, abia.Să trăncănim, de vrei,Cu ce ceremonieSunt frunzele de teiStropite cu lămâie.Acele lunii, cineLe lăcrimă-n vergele,Printre ecluze plineDe geam cu jaluzele?.Şi flori îmi presărăPe preşul de la uşă?Scoruşul scutură:Cursivă jucăuşă?.Ai să mă-ntrebi: dar cineDă lunilor lungime?Şi cui mărunt nu-i pareNimicul … Citește mai mult

Boris Pasternak – Zile Rele

Când, săptămâna trecută, îmi pare,Intra în Ierusalim, ușurel,Osanalele tunau în întâmpinare,Se țineau cu lacrimi după El.Dar zilele, – tot mai îngrozitoare.Inimile nu le îmblânzești iubind.A dispreț sprâncenele-s, a încruntare.Și iată postfața, sfârșitul venind.Întunecoasele forțe din templuL-au dat pe mâna lepădăturilor, la judecată,Căutau probe fariseii, vreun exemplu,Ca vulpile i se furișau în jur, roată.Mulțimea, pe terenul … Citește mai mult

Boris Pasternak – Minunea

El mergea din Bitina spre Ierusalim,Chinuit de presimțiri și de destin.Tufișul ghimpos de pe creastă era dogorât,Deasupra bordeiului fumul nu se clintea, mohorât,Încins era aerul și stuful încremenit – și-n zareLiniștea Mării Moarte, fără suflare.Și-ntr-o amărăciune și mai amară decât a măriiEl mergea cu un grup restrâns de nori, în urmă, vâlvoi,Pe un drum prăfuit, … Citește mai mult

Boris Pasternak – Definiția Poeziei

Suierătura despicată.Clinchet de țurțuri, cu fiori.E noaptea ce-amorțește frunza,Duel e de privighetori.E mazărea dulceag-uscată,Cu plânsul bolții în păstăi.E Figaro de pe pupitreDin flaut, grindină spre văi.E tot ce-i important ca noapteaPrin scăldători scurmand, vioaie,Sub streșină, s-aducă steaua,În palmele sticlind de ploaie.Țurțit ca pluta-ncinsul aer.Bolta se-năbușă-n arin.De-ați râde stelelor – ce hohot!Dar necuprinsul – loc străin.

Boris Pasternak – Maria Magdalena

Cu noaptea-n ușă o să-mi batăIar demonul, acuși-acuși,Să-mi ispășesc o desfrânatăPornirea mea, din anii duși,Când, roaba inșilor din gloată,Eram o proastă apucată,Și trotuaru-mi fu culcuș.Câteva clipe să mai fiePână la liniștea din larg,Dar, mai nainte de vecie,În fața ta, așa cum ard,Viața mea, cu bucurie,Ca pe un vas de lut o sparg.O, ce s-ar fi … Citește mai mult