Bogdan Petriceicu Hasdeu

Bogdan Petriceicu Hasdeu – Ionașcu-Vodă

de

“Robi să nu se facă! Nu voi să mă-ncurc!Pieră tot ce-i turc! ”Astfel Ionașcu-Vodă poruncește.Zbârnâie săgeata, și funebru-i cântAcordat în vânt,Șuieră prin carne s-apoi amuțește!“Stați! Destulă treabă! – țipă un ciocoi,Stolnicul Moroi,Aducând cu sine p-un vizir sau pașa,“Doamne! – către vodă zice umilit-Focu-i potolit,Să deschizi acuma și punga vrăjmașa!Seraschirul ăsta, ca să nu-l omori,O să-ți … Citește mai mult

Bogdan Petriceicu Hasdeu – Ștefan și Radu

de

I.Ștefan cel Mare,Acela carePereche n-areSub sfântul soare,Duce o ceatăMoldoveneascăÎn loc de platăSă-și dobândeascăPradă bogatăȘi voinicească.Radu cel Mare,Acela carePereche n-areSub sfântul soare,I-a pus în cale,Păzind moșia,În deal și-n vale,Câtu-i câmpia,Cetele saleDin Muntenia.Mare-i și-i mareDin ei oricareȘi samăn n-areSub sfântul soare;Dar din păcate,Doi fii d-un tată,Meniți a bate,Lifta spurcată,Frate cu frateStau să se bată…. II.Ștefan-Vodă pleacă-n zborPe … Citește mai mult

Bogdan Petriceicu Hasdeu – Viersul

de

Homer cânta mânia divinului Ahile,Și Dante Tartarul cânta;Poetul, când se naște în amărâte zile,Amar și el ca lumea, nu cântă pe copile,Nici cupa bacanală nu-l poate îmbăta!Și eu câteodată smulg harpa din tăcere,Când sparge muza pieptul meu,Căci inima zdrobită răsună prin cădereȘi saltă disperată în spasmuri de durere,Scoțând din agonie un țipăt scurt și greu;O … Citește mai mult

Bogdan Petriceicu Hasdeu – La România

de

Purtând pe trup înfiptă ghearaȘi-n suflet drojdii de venin,De zece ori sărmana țara,Rămasă-n voie la străin,D-abia putând să mai respire,Mereu lovită de călăi—De ce te plângi c-a ta পেireÎți vine de la fiii tăi?O, nu și nu, iubito mamă!Acei ce roabă te-au trădatPrin furișag români se cheamă,Mânjind un nume uzurpat!Trecut-au vagabonde gloatePrin ospătosul tău ogor,Și … Citește mai mult

Bogdan Petriceicu Hasdeu – Adevăratul Poet

de

Doi dușmani fără-astâmpăr în urgieÎn inima poetului se bat:A țărnei din aproape tiranieȘi-al cerului un ecou depărtat!În jos atârnă-n greutate lutul;În sus se-nalță-al însuflării foc…Se rumpe inima la tot minutul:Vrăjmașii și-au ales același loc!Cumplită-i lupta! ea se poate simți!Dar n-o deplânge-al graiului penel:El zugrăvește plastice morminte,Mormântul inimii i-ascuns de el!Sunt clipe când văpaia cea sublimăSe … Citește mai mult

Bogdan Petriceicu Hasdeu – Dorul

de

IPrivind tăcuta undă,Pe gânduri am rămas:Cât este de profundăLa fiecare pas;Şi totuşi izvorăşteDin depărtate văi,Apoi se risipeştePrin mii şi mii de căi!.Asemenea-i şi dorulÎn pieptul meu sădit:E depărtat izvorulDin care mi-a venit,Şi-n multe lumi străineCărările-i s-ascund,Dar revărsat în mineCât este de profund!.IICând razele din soare,Cătând iubirea jos,Pe-mbălsămata floareAruncă voluptosLumină şi căldură,Eu mă gândesc uimitCă ele … Citește mai mult

Bogdan Petriceicu Hasdeu – Lui N. Nicoleanu

de

Râde omul cât e june;Cât e june, omul plânge;Şi râzând-plângând,Cântă cântece nebune,Cântă cântece de sânge,Cântă vrând-nevrând! Râsu-i o speranţă plină,Plânsu-i urma de speranţăRuptă din apus:Iar speranţa-i o grădinăD-unde cântecul se nalţăDrept la Cel-de-Sus! Însă iată fără vesteFocu-n spuză se preface,Spuza piere-n vânt:Când speranţa nu mai este,Tace plânsul, râsul tace..Cum vrei să mai cânt! Am ajuns … Citește mai mult

Bogdan Petriceicu Hasdeu – Sărăcia

de

Sărăcia cea flămândăCa pușcașul stă la pândă,Cu cocoșul ridicat:Dintr-un deget o mișcare,Glontul zboară cu turbareȘi vânatul a picat!.Munca tare, munca deasăNumai dânsa nu mă lasăZbuciumându-mă să pier:Tocmai astfel altădatăO cămașă ferecatăApară p-un cavaler!.Dar junia mea, o, Doamne,Face loc zbârcitei toamne:Bătrânețele-au sosit!Zile reci și fără soare,Ca un negru șir de cioriPe cadavrul părăsit!.Munca geme și suspinăȘi … Citește mai mult

Bogdan Petriceicu Hasdeu – Să Vorbim Românește

de

Cugetarea româneascăAre portul românesc:Nu lăsaţi dar s-o cionteascăCei ce limba ni-o pocesc.Când românul se-ndârjeşteDin ţărână când mi-l scoţi,El îţi toarnă româneşteUn blestem de şapte coţi,Când de dragoste s-aprinde.El vorbeşte lin şi blând,Încât dorul te cuprindeDulcea-i vorbă ascultând.Niciodată altă limbă,De pre buze româneşti,Nu se-ndoaie, nu se schimbăDupă gândul ce gândeşti.La mânie, la iubire,La suspin şi chiuit,După … Citește mai mult

Bogdan Petriceicu Hasdeu – Craniul Lui Mihai Viteazul

de

Sus la deal în monastireSe păstreazăO trunchiată suvenire,De trei secole prefăcutăÎntr-un negru putregai.Pleacă-ți capul, mai române,Și oftează,Căci din gloria trecută,Ce zâmbise o minută,Astăzi tot ce-ți mai rămâneEste ceafa lui Mihai!.Ba ridică mândra frunte– Și-nainte!Fă din gândul tău o punte,Ca să legi cu bărbățieTimpul vechi cu noul trai;.Și privind aceste oase,Oase sfinte,Tu să crezi c-o să … Citește mai mult