Versuri corectate și adnotate
Pe mal șezând,Plin de-ntristare,Eu petreceam prin gând,Pe rândNecazurile vieții solitare.“Ce traiDe raiAr fi căsătorit!Ce dulce armonieSă tot iubești necontenit.Fiind mereu iubitCu duioșie!Mai în sfârșitȘi mieÎmi trebui o soție,Să mor de bucurie! ”DeodatăIatăAleargă oarecine,Dând bușta peste mine.– Bre, ce-ai pățit, vecine?– Rău și bine!Nevasta-mi a căzut în râu:S-a dusPe apă-n sus,Și-i caut trupul eu!– Cu voia … Citește mai mult
Când arde soarele de mai,Când vântul iernii geme,Mărețul brad, pe-naltul plai,Stă verde-n orice vreme.O rădăcină de colos,Și-a sfredelit în stâncă,Și de pe stâncă, maiestuos,Mai sfredeleste încă!De mult cu blocul de granit,El s-a făcut totuna,Și pe-amândoi, necontenit,Îi zguduie furtuna.Și lemn și piatră la un loc,Verdeața-i ne-ntreruptă;Aspiră ger, îndură foc,Cu trăsnetul se luptă!La piept cu viforul turbat,La … Citește mai mult
Ești Dumnezeu, Isuse, și mântuiești o lumePrin moartea-ți născătoare de noile idei;Dar mama e Maria… ce-i pasă unei mumeDe lume și nelume, când piere fiul ei?Tu mori, Cel-făr’ de moarte, căci alte cruci Te cheamăÎn alte lumi d-a rândul pe buni a-i mângâia.Ești Dumnezeu, Isuse, Maria însă-i mama:Piroane, ea le simte; oțet, îl soarbe ea!Și-aleargă … Citește mai mult
IEra-ntr-o bătrână pădure,Din care vrăjmașa secureNu smulse o creangă de brad:P-o stâncă de fulger crăpată,P-o râpă de șerpi îmbălată,P-o beznă cu fundul în iad.În cuibul acelei văgăunePrecum într-o cronică spuneDin secolul patrusprezece –A fost o petrecere mare:Leproșii din mii de hotareVeniră pe mii de poteci.Vedeai o icoană grozavă!Tot bube, pocnind de otravă,Pe brațe, pe coapse, … Citește mai mult
Când văz o floareLucind la soareCa o lumină din curcubeu,Mă fac o rază,Ce coloreazăFlori și mai mândre pe chipul tău! Când pe sub searăÎn primăvarăPrivighetoarea cântă cu dor,Pentru suspineGândind la tine,Te-auz, iubito, șoptind amor! Când luna-n undeGaleș s-ascunde,Vărsând în valuri mii de scântei,Eu jur, Iulie,Că-i mult mai vieVăpaia dulce din ochii tăi! Când în altareVin … Citește mai mult
Se duce ciocârlia spre țări mai fericite,Lăsând mâhnita iarnă cu viscole și ger,Plapânda melodie, poete-mbătrânite,Cu-ncetul se retrage s-iluziile pier!Natura căruntită s-acum tot mai catăPe blânda cântătoare cu cântecu-i pierdut!Nu mai spera, poete, în inima-ți sfărâmatăSă redeștepți avântul doritului trecut!Se duce ciocârlia să cânte-n depărtare,Acolo unde vara mai poate străluci…Ce mai aștepți, poete? E ziua de … Citește mai mult
Rănit pan’ la moarte, cu sabia-n mânăFu hatmanul Arbure prins;Ducându-l departe la hoarda păgână,Dispare tătarul învins.Pe câmpul izbânzii stau corturi întinseVoinicii cu domnul lor band;De hatmanul Arbure vorba se-ncinse:Jelea fiecare pe rând!Dar voda se scoală aprins de mânie:“Lăsați bocituri de copii!Viteji ca și dânsul avem noi o mie,O mie și sute de mii!Întreaga Moldova de … Citește mai mult
(Baladă din secolul XVI).Răsturnător în curs de douăzeci de ani, vornicul Iancu Moțoc alungă pe Alexandru-vodă și aduce la locu-i pe un străin din Germania; dar mai la urmă, dând jos și pe acesta, pentru a pune pe tron o nouă creatură, poporul nu-l mai ascultă, ci primește înapoi pe gonitul Alexandru. Vornicul fuge în … Citește mai mult
Partea intaia“Atunci voios si aprig earazboiul in fruntea ostii sale a trecut. ”Puskin: PoltavaCu adormitele lui valurise mișcă Sociul între maluriȘi pe deasupra lui ușor,abia se simte-o dulce boarede vant, ce-n drum spre-o alta zarepe mai departe pleacă-n zbor.Ici-colo, salcia pletoasă,pe maluri, tanara-i tulpinaspre fața râului și-o-nclinăVorbind cu unda somnoroasă.Și Sociu-n matca lui bătrânăc-un murmur … Citește mai mult
Nebun, nebun de mii de oriAcel ce cată grâu și floriPe munții rătăciți în nori:Sunt tari: sunt nalți, sunt de granit,Dar fruntea lor cea triumfalăAbia rodește cu sfialăUn mușchi mărunt și otrăvit.Priviți, priviți aceste văi,De râulețe și de căi,De busuioace și de clăiBrăzdate ca un curcubeu:Se scaldă struguru-n lumină,Și iese mierea din albină,Și totu-i plin … Citește mai mult