Pe mal șezând,
Plin de-ntristare,
Eu petreceam prin gând,
Pe rând
Necazurile vieții solitare.
“Ce trai
De rai
Ar fi căsătorit!
Ce dulce armonie
Să tot iubești necontenit.
Fiind mereu iubit
Cu duioșie!
Mai în sfârșit
Și mie
Îmi trebui o soție,
Să mor de bucurie! ”
Deodată
Iată
Aleargă oarecine,
Dând bușta peste mine.
– Bre, ce-ai pățit, vecine?
– Rău și bine!
Nevasta-mi a căzut în râu:
S-a dus
Pe apă-n sus,
Și-i caut trupul eu!
– Cu voia dumitale,
Ți-ar fi, prietene, cam greu,
Căci trebuia s-apuci la vale..
– Învață, mai,
Doar pe flăcăi
Ca tine!
Eu îmi cunosc nevasta foarte bine!
Ea toate le făcea pe dos,
Și prin urmare bietul val
A fost silit s-o ducă nu în jos,
Ci drept în deal:
Pe placul ei
Să-noate,
Căci altfel nu se poate!
Destule sunt asemenea femei,
Dar nu se-neacă toate!
Sensul versurilor
Un bărbat își caută soția care a căzut în râu, dar este surprins că aceasta înoată în amonte, deoarece ea face mereu pe dos. Poezia satirizează relațiile dificile și femeile încăpățânate, folosind umorul negru.