Versuri corectate și adnotate
M-a poftit la el poetul.E duminică-amiază.În odaie cald și bineȘi afară – un ger nebun.Peste pâcla zdrențuităLuce-un soare ca o fragă…Gazda nu mi-e prea limbută,Dar privirile-i vorbesc.Ochii-aceștia, fiecareE dator să-i țină minte;Pentru mine-i mult mai bineNici să nu mă uit la ei.Dar mi se-ncrustară-n sufletCele spuse-n amiazăPetrecută-n casa-naltă,lângă ale Nevei porți.
Tătar, de nepătruns,Venit din care loc?Cu pacosti veșnic uns,El însuși nenoroc.1962
Furișați prin ușă,Teii intră-n casă.Biciul și-o mănușăLe-ai uitat pe masă.Galbenă-i lumina,Dorul nu-mi dă pace,Nu pricep pricinaC-ai plecat, și pace!Lungă bucurie,Viața-n zori mă așteaptă,Inima candidă,Fii mai înțeleaptă!Graba multă strică,Nu mai bate tare!Sufletele, cică,Sunt nemuritoare!
Dureroasă amintire a iubirii!Mie-n fumu-ți mi-i dat să ard și să cânt,Pe când vouă vi-i flacără firii,Să-ncălziți stinsul suflet pe rând.Trupul să-și încălzească, uscat,Au nevoie de lacrima mea..Pentru-aceasta, eu, Doamne-am cântatȘi-am jurat în iubire cândva!Dă-mi să beau o-ndulcită otravă,Să orbesc, rătăcind prin tocmeliȘi-a mea slavă fără de slavăCu-o batistă de toamnă s-o speli.* * *Totu-i … Citește mai mult
Când prietenii s-au strâns,Eu grăitule-le-am: „Mult plâns,Râs puțin e-n lumea asta!Rău mă oropsi năpasta,Negrul meu inel s-a dus…”„Ne-am uitat pe stâncă sus,Jos prin luncă, lângă mare;Să-l găsim n-am fost în stare…”Dar pe una din alei,Cel mai îndrăzneț din eiMă rugă s-aștept să vinăNoaptea fără de lumină.Minunându-mă de-a saVorbă, fruntea-mi se-ncrunta,Prea scoțându-mă din fireGingășia-i din privire.„La … Citește mai mult
Nu-mi vorbi de destinul amar,De urâtul din Nord, – nu mi-e frică.Asta-i prima petrecere, darDespărțire cu toții-or să-i zică.Nu-i nimic că departe vom fiDe luceafărul zilei, nebunul,De la mine, în schimb, vei primiZeci de daruri, tot unul și unul:Chipul meu în adânc oglinditCând e râul cu apele șuie,Ochii-acei, ce-napoi n-au slujitCăzătoarelor stele să suie,Fără vlagă, … Citește mai mult
În fața foii albe-n van asud,Un stih nu vrea să cânte-n astă-seară,Miroase-a cald mimoza, și a Sud,Și-o mare pasăre spre lună zboară.În cozi-mi pieptăn părul, ca și cumDe cozi, mâine, aș avea nevoie…Mă uit la mare, fără plâns acum,Și gândul înspre larg înoată-n voie….E tare omul căruia nimic,Nici gingășia chiar, nu-i trebuie!Eu nu-s în stare … Citește mai mult
În cărți am îndrăgit întotdeaunaDin pagini, ultima, aceea careDe mult pierit-a interesul pentruErou și eroină, cândAtâția ani se scurseră, încâtNu-i nimeni să regrete, când, se pare,Chiar scriitorul a uitatCum și-a început povestea sa odată,Și însăși „veșnicia a-ncărunțit”,Cum glăsuiește-o prea frumoasă carte.Acuși, acuși,Sfârșește totul și autorul, vai,Va fi din nou ireversibil singur.Dar nu. El încă vrea … Citește mai mult
A amuțit un glas ieri dimineață,Un glas ce-n graiul pomilor vorbea,E astăzi spicul dătător de viațăSau ploaia ce-a cântat-o-atât cândva?Și florile au înflorit deodatăÎn cinstea lui, atâtea câte sunt…Dar s-a lăsat o liniște-nghețatăPeste planeta ce-o numim… Pământ.1957
Munţi se năruiesc de-aşa durere,Fluvii grave cursul şi-l opresc,Dar sunt ferme porţile tăcerii,„Gropi de lup” – în dosul lor – puzderii,Şi-un alean neviu, nepământesc.Pentru unii – însorit zenitul,Pentru alţii – briză la fereşti,Pentru noi – nimic. Doar ruginitulScârţâit de chei şi bocănitulTrufaşelor cizme soldăţeşti.Ne sculam ca pentru liturghie,Traversam oraşul câinoşit,Ne-adunam stafie cu stafieSă sorbim pe … Citește mai mult